Administrator Web

Catedrala Încoronării este primul lăcaș de cult important construit în Transilvania după Unirea din 1918. Lăcașul de cult ortodox a fost ridicat special pentru încoronarea Regilor României Mari, Ferdinand și Maria, în 15 octombrie 1922. Piatra de temelie a edificiului a fost pusă pe 28 martie 1921. Lucrările propriu-zise de înălțare a Catedralei au durat aproximativ 9 luni. Din perspectivă arhitecturală, Catedrala se înscrie în stilul neobrâncovenesc şi în curentul naţional de arhitectură promovat în deceniile de debut ale veacului al XX-lea. Turnul clopotniţă, înalt de 52 de metri, cu tot cu cruce, domină, alături de turnul Catedralei Catolice, perspectiva [...]

Clădirea a fost ridicată în colțul Nord-Estic al Cetății, peste structura unor locuințe nobiliare mai vechi, de secol XVI. Edificiul suprapune una dintre cele patru laturi ale fostului castru roman de la Apulum, care avea același aliniament cu Cetatea medievală. Clădirea a avut, de-a lungul timpului, destinații civile, dar și militare. Denumirile sub care apare menționat edificiul au legătură cu funcțiunile pe care  le-a avut, sau cu personalitățile pe care le-a găzduit. A fost Casa Scaunelor Săsești în vremea în care Alba Iulia era capitala Principatului Transilvaniei. Ca și alte clădiri din Cetate, a fost transformată, în așa fel încât să reflecte importa [...]

Cazarma Pionerilor a fost ridicată între anii 1897-1898 pe întreaga latură estică a careului care delimita piața Cetății. Unitatea militară a primit numele împăratului austriac Franz Josef. Prin apariția unor corpuri de clădire care au fost dispuse independent pe cele patru laturi ale cazărmii, s-a format o amplă curte interioară. Edificiul a fost ridicat pe locul unei foste mănăstiri și biserici. În anii Primului Război Mondial, aici a funcționat un mare depozit militar austro-ungar. În toamna anului 1918, cazarma a fost una dintre primele şi cele mai importante unităţi militare din Cetatea Alba Iulia preluate de militarii români. Clădirea a devenit sediul Gă [...]

Ridicată în urmă cu 800 de ani, catedrala arhiepiscopală romano-catolică este cea mai veche catedrală din Transilvania care continuă să funcționeze și cea mai veche clădire din Alba Iulia şi din judeţul Alba. Este, totodată, de secole, cea mai înaltă clădire din Alba Iulia, dar și din județul Alba. Turnul măsoară, cu tot cu cruce, 56,7 metri și domină perspectiva orașului văzut din depărtare. Catedrala este considerată ca fiind cel de-al treilea edificiu religios ridicat pe același amplasament. Este construită din blocuri de piatră provenite în parte din zidurile castrului ridicat de romani la Apulum. Lucrările au debutat, la începutul secolului al XIII- [...]

Palatul arhiepiscopal este amplasat în colțul sud-vestic al Cetății, în imediata apropiere a catedralei romano-catolice. Istoria palatului este strâns legată de cea a prestigioasei instituții care funcționează aici de secole: Episcopia Romano-Catolică de Alba Iulia, ridicată la rang de Arhiepiscopie în anul 1991. Începuturile palatului sunt greu de descifrat. Prima mențiune documentară ce amintește de existența acestuia datează din anul 1287. Edificiul, reședința episcopului, a fost construit în paralel cu catedrala din imediata vecinătate. Întregul șir de clădiri de pe latura sudică a cetății a făcut parte, inițial, din același complex, care a servit, pent [...]

În anul 2011, în timpul realizării proiectelor de reabilitare ale cetății, o descoperire întâmplătoare a determinat cercetarea arheologică a spațiului verde din fața Palatului arhiepiscopal romano-catolic. Săpăturile au pus în evidență vestigiile unei biserici. Dimensiunile bisericii sunt de 20 metri  pe axa est-vest și 12 metri pe axa nord-sud, cu o grosime a zidurilor de 1,2 metri. După interpretările specialiștilor, biserica este considerată ca funcționând aproximativ în intervalul 950-1050. Din punct de vedere arhitectural, biserica era o variantă provincială a planului bizantin „în cruce greacă înscrisă”, caracterizat printr-un careu central forma [...]

Alba Iulia a intrat la sfârșitul secolului al XVII-lea într-o nouă epocă, odată cu preluarea Transilvaniei de către austrieci. După ce autoritățile de la Viena au hotărât ridicarea Cetății Alba Carolina, orașul s-a transformat într-o mare cazarmă. Una dintre unitățile armatei imperiale din Cetate a fost manutanța. Rolul principal era acela de a procura făina și a produce pâinea pentru soldații din incinta fortificației. În plan secundar, servea și ca magazie de provizii. Amplasată pe latura de răsărit a Cetății, clădirea în care a funcționat manutanța este una masivă, de formă patrulateră, cu curte interioară. Peretele sudic al manutanței este rid [...]

Comisariatul de Război a reprezentat o structură importantă în cadrul garnizoanei austriece din Cetatea Alba Carolina. Atribuțiile erau atât militare, cât și economice și sociale: de la recrutarea soldaților, la probleme de construcții și întreținere, aprovizionare, contabilitate și până la asistență sanitară. Clădirea Comisariatului s-a aflat printre primele proiecte care poartă semnătura întâiului arhitect al Cetății bastionare de secol XVIII, italianul Giovanni Morando Visconti. De formă pătrată, edificiul este unul masiv, tipic militar, dar emanând și o anumită prestanță. Deschiderile ferestrelor, probabil realizate într-o etapă ulterioară primei [...]

Construită din piatră, sub forma unui arc de triumf, Poarta I-a a Cetății Alba Carolina este situată la baza terasei pe care a fost ridicată fortificația. Este primul punct de acces în incintă, dinspre Răsărit. Poarta oferă o  adevărată „lecție” deschisă de istorie despre antichitate, despre cea romană, în principal, a cărui moștenire o revendica Imperiul Habsburgic. În partea superioară sunt plasate statuile lui Marte – zeul războiului şi Venus – zeiţa frumuseţii. Monumentul poartă un bogat decor sculptural, cu reprezentări în relief. Pe monument sunt redate personaje mitice, precum: Enea, întemeietorul legendar al Romei; Hercule, eroul care l-a ri [...]

Povestea porții a II-a Cetății Alba Carolina are și episoade mai zbuciumate. Monumentul a început să fie numărat între porțile fortificației abia după 1935, când a fost demolat, cu ocazia ridicării, în apropiere, a Obeliscului „Horea, Cloșca și Crișan”. Forma actuală a porții este rezultatul unui proiect de restaurare finalizat în anul 2009. Până atunci, doar stâlpii laterali și câteva balamale mai aminteau trecătorilor de monument. În noua structură au fost reamplasați,  pe stâlpii centrali,  atlanții originali ce străjuiseră până atunci intrarea în Muzeul Național al Unirii. Vorbim de două statui realizate într-o antiteză specifică stilului [...]

Amplasată pe latura de Răsărit a Cetății Alba Carolina, Poarta a III-a este principalul punct de acces în fortificația propriu-zisă. Poarta este plasată chiar la mijlocul porţiunii de zid ce uneşte două bastioane ale Cetății: Sfântul Eugen și Sfântul Capistrano, ultimul cunoscut și cu denumirea de Transilvaniei. Monumentul, de forma unui dublu arc de triumf, se remarcă atât prin dimensiuni, cât și prin bogăția decorului. Monumentalitatea porţii este dată şi de stâlpii din componenţa ei, care o consolidează, dar îi conferă și un aspect ornamental deosebit. În limbaj de specialitate stâlpii se numesc pilaștri. În partea superioară se află statuia ecv [...]

„Poarta Episcopului” și „Poarta Nouă” sunt denumirile sub care a fost cunoscută în trecut Poarta a IV-a a Cetății Alba Carolina. Monumentul are forma unui culoar boltit ce străbate zidul dintre două bastioane ale Cetății: Trinitarienilor  și Sfântul  Mihail și este amplasată la capătul de vest al drumului principal care străbate Cetatea. Este singura poartă cu decor sculptural bogat, dintre cele trei existente pe latura de vest a fortificației. Deschiderea Porții este încadrată de două statui, care în limbaj tehnic se numesc atlanți,  în care sunt reprezentați doi bărbați maturi, cu barbă, înfășurați în mantii ce le acoperă parțial goliciunea [...]

Poarta a V-a a Cetății este una dintre intrările secundare, aflate în partea vestică a fortificației. În secolele XVIII-XIX avea scop utilitar: asigura ieșirea soldaților spre câmpul de instrucție, situat în zona actualului Platou al Romanilor. Arhitectura Porții este una simplă. Monumentul are forma unui tunel boltit de cărămidă, lung de 15 metri, ce asigură legătura între ravelinul Sfântul Mihail şi cea de-a treia linie de apărare a fortificaţiei, numită contragardă. Pe acest traseu au intrat, în 1919, regele Ferdinand și regina Maria în Cetate, la prima vizită a suveranilor României în orașul Marii Uniri. La scurtă vreme însă, odată cu lucrările de [...]

Este poarta pe care au intrat în Cetate Regele Ferdinand și Regina Maria, atunci când au vizitat pentru prima dată Alba Iulia, în anul 1919. Tot pe aici au trecut și în 1922, când au fost încoronați ca Suverani ai României Mari. Poarta a VI-a este situată pe latura de vest a Cetății Alba Carolina, pe ceea ce reprezintă cea de-a treia linie de apărare a fortificației, numită contragardă. Monumentul are dimensiuni reduse, fiind alcătuit din doi stâlpi masivi din blocuri de piatră suprapuse, fără elemente decorative, încastrați în zidul de cărămidă. Restauratorii au plasat deasupra stâlpilor două ghiulele neexplodate, tot din piatră. Stâlpii delimitează un [...]

Poarta a VII a este plasată pe latura de nord a Cetății Alba Carolina, pe cea de-a treia linie de apărare a fortificației, numită în limbaj tehnic contragardă. A fost descoperită în timpul amplelor lucrări de restaurare a Cetății, după ce a fost nefuncțională aproape 300 de ani. Ideea utilității acestei porți ar fi fost abandonată încă înainte de finalizarea fortificației, astfel încât deschiderea a fost blocată cu un zid de cărămidă. Probabil,  a fost luat în considerare faptul că existența porții ar fi îngreunat mai degrabă apărarea corpului principal al cetății în cazul unui atac dinspre latura nordică. Poarta era, înainte de 1717, locul de ie [...]

Sunt șapte la număr și-i dau Cetății Alba Carolina forma de stea cu șapte colțuri. Vorbim de bastioanele Cetății, care formează în zona centrală „incinta de siguranță“ a fortificației, cea mai importantă și cea mai bine protejată. Ridicat pe latura de Răsărit a fortificației,  bastionul Sfântul Capistrano a fost botezat de austrieci după Giovanni da Capistrano, un călugăr franciscan italian cu o bogată activitate religioasă, canonizat în 1690. Zidurile bastionului sunt construite din cărămidă și umplutură de pământ și au la bază 2,5 metri grosime, iar pentru umplerea lor s-a folosit și piatră provenită de la ruinele castrului roman Apulum. Are [...]

Situată în zona centrală a orașului Alba Iulia, Casa Velican s-a intersesctat cu istoria României, atât înaintea momentului 1 decembrie 1918, cât și în perioada imediat următoare. Unul dintre criteriile alegerii locuinței sale ca loc de întâlnire a fruntașilor politici ardeleni a fost acela că familia Velican avea vechi relații cu luptătorii marcanți pentru Unirea Transilvaniei cu România. În plus, imobilul era unul confortabil. Camil Velican a fost unul dintre principalii organizatori locali ai Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, care a hotărât Unirea Transilvaniei cu România. În locuința sa s-au întâlnit reprezentanții românilor ardeleni, atât îna [...]

Este locul din inima Cetății în care își dau întâlnire anual zeci de mii de oameni de toate vârstele, pentru a se bucura de concerte pline de ritm. Aici, artiști din țară și străinătate ne demonstrează că muzica se aude cel mai bine în Piața Cetății. Dacă tot ajungeți în acest spațiu la un concert, sau pur și simplu vă opriți pentru socializare sau pentru a face fotografii, trebuie să știți că zona a avut o importanță aparte încă de pe vremea romanilor. Ca argument, vă spunem că aici și-a avut sediul comandamentul Legiunii a XIII-a Gemina, singura legiune care a staționat în Dacia pe toată perioada ocupației romane. Urmele „Principiei” sunt val [...]

Numele Pieței este dat de statuia amplasată în mijlocul ei, care-l reprezintă pe un toboșar îmbrăcat în uniformă de secol al XVIII-lea. Este locul în care vă puteți plimba „la pas”, cu bicicleta sau rolele. „Piața” este, de fapt, spațiul dintre două bastioane ale Cetății Alba Carolina aflate pe latura nordică a fortificației: Sfânta Elisabeta și Sfântul Carol. Lucrarea de fortificație amplasată în fața lor, spre nord, se numește ravelin și poartă numele de Elisabeta. Numele bastionului Sfântul Carol face trimitere la împăratul Carol al VI-lea, în timpul căruia a fost ridicată Cetatea. În plus, monograma împăratului austriac, având deoparte ș [...]

În Cetatea Alba Iulia au existat, de-a lungul timpului, două monetării: cea „veche” şi cea „nouă”. Prima a funcționat în vremea în care Alba Iulia a fost, timp de aproape 150 de ani, capitala Principatului Transilvaniei. Primele emisiuni monetare cu sigla orașului datează de la începutul anilor 1600, din vremea principelui Gabriel Báthory. „Vechea monetărie” a atins apogeul în vremea succesorului acestuia, principele Gabriel Bethlen, care a emis o mare masă monetară, inclusiv piese din aur. După ce austriecii au preluat Transilvania, monetăria a trecut în proprietatea Imperiului Habsburgic. „Noua monetărie” a fost amplasată pe latura de sud a Cetății [...]

Inaugurat în 1887, Hotelul Hungaria a fost la acea vreme cea mai impozantă clădire din așa numitul „Oraș de Jos“. Poziția sa a fost una centrală, în Piața Orașului, pe latura de apus a acesteia. Stabilimentul a găzduit numeroase evenimente politice și culturale. 30 noiembrie 1918 a fost ziua în care hotelul și-a dat „mâna” cu istoria României. În restaurantul hotelului, s-au negociat și stabilit articolele Rezoluției Unirii, documentul de căpătâi al Unirii Transilvaniei cu România. Actul a fost votat a doua zi, 1 decembrie 1918, tot la Alba Iulia, în actuala Sală a Unirii. În prima jumătate a secolului al XX-lea, hotelul era o imagine predilectă a veder [...]