POARTA a VII-a a CETĂȚII ALBA CAROLINA
În mod tradițional se numără, de la poarta întâi la cea de-a șasea, doar porțile de pe axul central al cetății (strada Mihai Viteazul), cele care asigurau, câte trei pe o latură, accesul/ieșirea din fortificația bastionară de secol XVIII. Astfel, denumirea de „Poarta a VII-a” este de dată recentă, conferită după restaurarea și punerea în circuitul turistic a acestei porți, proiect finalizat în anul 2011.
Plasată pe latura de nord a cetății, ideea utilității acestei porți ar fi fost abandonată încă înainte de finalizarea cetății, astfel încât deschiderea a fost blocată cu un zid de cărămidă, poarta fiind nefuncțională vreme de aproape trei secole. Probabil a fost luat în considerare faptul că existența porții ar fi îngreunat mai degrabă apărarea corpului principal al cetății în cazul unui atac dinspre latura nordică. De altfel, poarta nu figurează pe planurile și proiectele din secolul al XVIII-lea ale cetății.
Comparativ cu celelalte porți, seamănă cel mai mult cu Poarta a V-a, având forma unui culoar boltit din cărămidă, însă fără nici un element decorativ. Se află în proximitatea Ravelinului „Sfânta Elisabeta”
Consultant științific: Dr. Tudor Roşu, istoric
Poarta a VII a este plasată pe latura de nord a Cetății Alba Carolina, pe cea de-a treia linie de apărare a fortificației, numită în limbaj tehnic contragardă. A fost descoperită în timpul amplelor lucrări de restaurare a Cetății, după ce a fost nefuncțională aproape 300 de ani. Ideea utilității acestei porți ar fi fost abandonată încă înainte de finalizarea fortificației, astfel încât deschiderea a fost blocată cu un zid de cărămidă.
Probabil, a fost luat în considerare faptul că existența porții ar fi îngreunat mai degrabă apărarea corpului principal al cetății în cazul unui atac dinspre latura nordică. Poarta era, înainte de 1717, locul de ieşire a trupelor austriece în afara zidurilor, pe latura de nord a fortificaţiei, în cazuri de forţă majoră, cum ar fi fost un atac neașteptat din partea inamicului. Are forma unui culoar boltit din cărămidă, însă fără nici un element decorativ.
Comparativ cu celelalte porți ale Cetății, seamănă cel mai mult cu cea de-a V-a, aflată pe latura de vest. Poarta scurtează la jumătate drumul turiştilor care aleg să intre în Cetate dinspre latura de nord a fortificaţiei.
Forma actuală a porții este rezultatul unui proiect de restaurare finalizat în 2011. Este anul în care a și fost pusă în circuitul turistic.