- Contact:
- +40 258 819 462
- office@apulum.ro
Bastionul Transilvaniei
CASA VELICAN
august 17, 2017
Poarta a VII-a a Cetății Alba Carolina
august 17, 2017BASTIONUL TRANSILVANIEI
Bastionul „Sfântul Capistrano” a fost numit astfel după Giovanni da Capistrano (1386-1456), un călugăr franciscan italian cu o prodigioasă activitate religioasă (inclusiv îndreptată împotriva evreilor); în ultimul an al vieții sale, a condus, alături de Iancu de Hunedoara, armatele creștine în lupta de la Belgrad împotriva turcilor. A avut, de asemenea, soarta lui Iancu, murind de ciumă la scurtă vreme după victorie. A fost canonizat în anul 1690.
Bastionul a mai fost numit și „Transilvaniei”, iar în secolul al XIX-lea, când identificarea bastioanelor era realizată cu cifre romane, acesta era „Bastionul VII”.
Bastionul este construit în dreptul vechii porți pretoriene a castrului roman, reutilizată în perioada medievală ca Poarta Sfântul Gheorghe. Astfel, călătorii străini care au ajuns în Alba Iulia în veacurile XVI-XVII au remarcat la această poartă prezența unui basorelief cu lupoaica alăptându-i pe gemenii Romulus și Remus. Prin această poartă, din care nu se mai păstrează nimic, ar fi intrat triumfător Mihai Viteazul în Alba Iulia, la 1 noiembrie 1599. Bastionul înglobează, practic, barbacana acestei porți sau ceea ce a mai fost păstrat din această barbacană.
În interior, pe aliniamentul barbacanei, adică acolo unde funcționează astăzi „Restaurant Medieval Pub 13”, a fost amenajat un depozit de pulbere de formă circulară, cu diametrul de 30 de metri. În timpul asediului la care cetatea a fost supusă în 1849, spațiul a fost transformat în moară. Ulterior, acesta a avut și alte destinații interesante: după 1968 aici a fost, o vreme, „crama cetății”, iar în timpul Revoluției din 1989 aici s-ar fi ascuns reprezentanți ai Securității pentru a scăpa de furia populației.
Fețele bastionului au lungimea de aproximativ 130 metri și formează un unghi de 120 de grade, cel mai mare dintre toate cele șapte bastioane.
Consultant științific: Dr. Tudor Roșu, istoric
Sunt șapte la număr și-i dau Cetății Alba Carolina forma de stea cu șapte colțuri. Vorbim de bastioanele Cetății, care formează în zona centrală „incinta de siguranță“ a fortificației, cea mai importantă și cea mai bine protejată. Ridicat pe latura de Răsărit a fortificației, bastionul Sfântul Capistrano a fost botezat de austrieci după Giovanni da Capistrano, un călugăr franciscan italian cu o bogată activitate religioasă, canonizat în 1690.
Zidurile bastionului sunt construite din cărămidă și umplutură de pământ și au la bază 2,5 metri grosime, iar pentru umplerea lor s-a folosit și piatră provenită de la ruinele castrului roman Apulum. Are formă triunghiulară, cu vârfurile orientate spre exterior. Zidul drept care-l unește de celelalte bastioane se numește în termeni tehnici curtină. Bastionul mai este cunoscut și cu denumirea de „Transilvaniei”.
În vârful bastionului este plasată stema Transilvaniei și a Ungariei – crucea dublă ieșind dintr-o coroană plasată pe o colină. În urmă cu două secole, când bastioanele erau identificate cu numere romane, acesta purta cifra „VII”. Numărătoarea începe de la Poarta a III-a, spre sud, în sensul mersului acelor de ceasornic, iar cel de care vorbim este ultimul.
Spațiul interior al bastionului a fost amenajat și folosit, în funcție de nevoile vremurilor: depozit de pulbere în vremea austriecilor, moară în timpul asediului la care Cetatea a fost supusă în 1849, cramă după 1968. În zilele noastre, aici funcționează „Pub 13” (http://www.pub13.ro/index.php/istoric).
Bastioanele sunt doar unul dintre elementele care dovedesc măiestria meșterilor care au lucrat la ridicarea Cetății Alba Carolina, cea mai mare Cetate din România, care stă în picioare de peste 300 de ani.
