POARTA a VI-a a CETĂȚII ALBA CAROLINA
Se află în zona vestică a cetății și încheia traseul porților, întrucât accesul principal se făcea începând cu Poarta I. Porțile vestice erau folosite mai mult de trupele aflate în cetate, acestea asigurând ieșirea spre câmpul de instrucție (zona „Platoul romanilor”). Odată cu construirea cetății bastionare de secol XVIII, vatra orașului sau așezarea civilă a fost mutată pe latura estică a cetății, spre Mureș, după ce, până atunci, locuințele civile se întinseseră și în zona vestică.
Venind dinspre Poarta a V-a, traseul merge de-a lungul unei scurte părți din contragarda bastionului Sf. Trinități, o construcție exterioară corpului principal al cetății, iar poarta a VI-a străpunge această contragardă și asigură, împreună cu podul plasat în fața sa, ieșirea din cetate.
Trebuie menționat și faptul că numărarea porților de la 1 la 6 (chiar 7, incluzând poarta de pe latura nordică) este un obicei de dată mai recentă, din secolul al XX-lea. Actuala Poartă a VI-a se numea [și] „Poarta Mihai Viteazul” în jurul anilor 1920, după cum o atestă vederile de epocă, probabil pe considerentul că Mihai Viteazul ar fi intrat în vechea cetate medievală a Albei prin poarta plasată pe latura vestică a acesteia. Cu certitudine însă, pe această latură și prin această poartă a intrat în Alba Iulia regele Ferdinand în anul 1919, la prima vizită a unui suveran al României în cetatea Unirii.
Poarta a VI-a a fost tratată într-o manieră simplă, departe de complexitatea formelor și abundența decorativă a porților I-IV. Consta, de fapt, în doi pilaștri masivi realizați din blocuri de piatră suprapuse, deasupra cărora restauratorii au plasat două ghiulele în flăcări, tot din piatră, la fel cum există și la Porțile a II-a și a IV-a. Între acești pilaștri se afla, probabil, o poartă de fier sau lemn. Un pod de aproximativ 6 metri asigura trecerea peste șanțul din fața contragărzii. Vreme de mai multe decenii după aceea, poarta, ca de altfel întregul traseu vestic, nu a mai intrat în zona de acces a publicului.
Poarta a VI-a este și ultima dintre porți care a intrat în proces de restaurare, finalizarea având loc în anul 2012.
Consultant științific: Dr. Tudor Roşu, istoric
Este poarta pe care au intrat în Cetate Regele Ferdinand și Regina Maria, atunci când au vizitat pentru prima dată Alba Iulia, în anul 1919. Tot pe aici au trecut și în 1922, când au fost încoronați ca Suverani ai României Mari. Poarta a VI-a este situată pe latura de vest a Cetății Alba Carolina, pe ceea ce reprezintă cea de-a treia linie de apărare a fortificației, numită contragardă. Monumentul are dimensiuni reduse, fiind alcătuit din doi stâlpi masivi din blocuri de piatră suprapuse, fără elemente decorative, încastrați în zidul de cărămidă. Restauratorii au plasat deasupra stâlpilor două ghiulele neexplodate, tot din piatră.
Stâlpii delimitează un acces carosabil, prin care, parcurgând un pasaj îngust, uşor curbat, se ajunge la poarta din imediata apropiere, cea de-a V-a. Vreme de mai multe decenii, Poarta a VI-a, ca de altfel întregul traseu vestic al fortificației, nu a mai intrat în zona de acces a publicului. Forma actuală este rezultatul unui proiect de restaurare finalizat în 2012. A fost anul în care s-a inaugurat și Traseul Turistic „Porțile Cetății“, care străbate Cetatea de la răsărit la apus.
Altfel spus, face legătura între Centrul Civic și cartierul Platoul Romanilor, aflat în zona de vest a municipiului Alba Iulia.