POARTA a V-a A CETĂȚII ALBA CAROLINA
A fost amenajată odată cu ridicarea cetății bastionare de la Alba Iulia (sau „Festung Carlsburg”, așa cum apare în documentele epocii), în perioada 1715-1738, fără a se ști cu precizie momentul în care a fost inaugurată. Este amplasată pe latura vestică a cetății, pe traseul de ieșire, în secolele XVIII-XIX, a soldaților spre câmpul de instrucție. Spre deosebire de porțile I-IV, porțile V-VI nu au un decor sculptural, fiind tratate într-o manieră simplă, utilitară. De altfel, exuberanța decorurilor de la celelalte porți este extrem de rar întâlnită la cetățile europene ale perioadei. Poarta a V-a are forma unui tunel boltit de cărămidă, lung de 15 metri, ce străbate ravelinul Sfântul Mihail și face legătura cu o altă amenajare a cetății, contragarda Bastionului Sfintei Trinități. Pe fațada exterioară, poarta are ancadramentul de piatră, însă realizarea este de asemenea simplă.
Pe acest traseu au intrat, în 1919, regele Ferdinand și regina Maria în Alba Iulia, la prima „descindere” a suveranilor României în orașul Marii Uniri. La scurtă vreme însă, odată cu lucrările de construire a Catedralei Încoronării, ravelinul Sf. Mihail a fost parțial demolat, în locul porțiunii de ziduri din fața catedralei a fost realizată o amplă deschidere, astfel că traseul porților, nemaifiind necesar, a fost închis. Mai târziu, Poarta a V-a a fost blocată cu un zid și s-a aflat în afara obiectivelor vizitabile de la Alba Iulia vreme de mai multe decenii.
Poarta a fost restaurată și repusă în circuitul turistic în anul 2011. O parte importantă din pardoseala originală de piatră s-a păstrat în bune condiții, la fel și o parte din ancadramente. În continuarea porții, spre ieșire, a fost reconstituit și un pod scurt ce face legătura cu contragarda bastionului Sf. Trinitate. Finanțarea a fost asigurată de Regatul Norvegiei, în cadrul unui proiect derulat prin Mecanismul Financiar Spațiul Economic European.
Consultant științific: Dr. Tudor Roşu, istoric
Poarta a V-a a Cetății este una dintre intrările secundare, aflate în partea vestică a fortificației. În secolele XVIII-XIX avea scop utilitar: asigura ieșirea soldaților spre câmpul de instrucție, situat în zona actualului Platou al Romanilor. Arhitectura Porții este una simplă. Monumentul are forma unui tunel boltit de cărămidă, lung de 15 metri, ce asigură legătura între ravelinul Sfântul Mihail şi cea de-a treia linie de apărare a fortificaţiei, numită contragardă.
Pe acest traseu au intrat, în 1919, regele Ferdinand și regina Maria în Cetate, la prima vizită a suveranilor României în orașul Marii Uniri. La scurtă vreme însă, odată cu lucrările de construire a Catedralei Încoronării, ravelinul Sfântul Mihail a fost parțial demolat.
În locul porțiunii de ziduri demolate a fost realizată o amplă deschidere, astfel că traseul porților de vest, nemaifiind necesar, a fost închis. Ulterior, Poarta a V-a a fost blocată cu un zid de cărămidă și s-a aflat în afara obiectivelor vizitabile din Alba Iulia vreme de mai multe decenii.
Forma actuală a Porții este rezultatul unui proiect de restaurare, în urma căruia i-a fost redat aspectul initial. Din 2011, este redată circuitului turistic.
În zilele noastre, Poarta înlesnește accesul în Cetate dinspre vest și se află pe cel mai umbat traseu turistic, „Porțile Cetății“, care străbate fortificația de la răsărit la apus.