CAZARMA PIONIERILOR
Cazarma Pionierilor „Franz Josef” a fost construită spre finalul secolului al XIX-lea, între anii 1897-1898, pe zona estică a cetății. De dimensiuni considerabile, cazarma a însemnat construirea a patru corpuri de clădiri, dispuse în careu, cu o amplă curte interioară. Corpurile de pe laturile de est și vest sunt mai mari, precum și identice ca planimetrie și dimensiuni.
Complexul a avut în permanență o destinație militară. Înainte de 1918 a aparținut pionierilor armatei austro-ungare, mai apoi a fost preluat de armata română (care i-a schimbat denumirea în „Cazarma Carol I”) și folosit tot de branșa pionierilor. Acest termen se folosea în epocă pentru unitățile de geniu, însărcinate cu construcțiile de poduri, baraje etc. necesitate de diferitele operațiuni militare. De menționat este și importanța strategică a cazărmii în contextul evenimentelor pregătitoare Unirii din 1 decembrie 1918, întrucât aici se aflau depozitele Corpului VII de Armată (austro-ungară). Preluarea cazărmii de Garda națională românească (numită și „Legiunea de Alba Iulia”) a însemnat și preluarea controlului asupra cetății și creșterea capacității de dotare a mai multor gărzi naționale românești din zonă, întrucât uniforme și arme confiscate din depozitele cazărmii au fost trimise înspre acestea.
În prezent, acest complex de pe latura estică, împreună cu corpurile vechiului Colegiu Bethlen din vecinătate reprezintă singurele clădiri din cetate folosite în continuare de armată.
Consultant științific: Dr. Tudor Roşu, istoric
Cazarma Pionerilor a fost ridicată între anii 1897-1898 pe întreaga latură estică a careului care delimita piața Cetății. Unitatea militară a primit numele împăratului austriac Franz Josef. Prin apariția unor corpuri de clădire care au fost dispuse independent pe cele patru laturi ale cazărmii, s-a format o amplă curte interioară. Edificiul a fost ridicat pe locul unei foste mănăstiri și biserici.
În anii Primului Război Mondial, aici a funcționat un mare depozit militar austro-ungar. În toamna anului 1918, cazarma a fost una dintre primele şi cele mai importante unităţi militare din Cetatea Alba Iulia preluate de militarii români. Clădirea a devenit sediul Gărzii Naționale, cunoscută şi ca „Legiunea de la Alba Iulia“. Organizarea excelentă a Gărzii Naţionale a reprezentat şi unul dintre argumentele pentru care Alba Iulia a fost aleasă ca loc de desfăşurare a Adunării Naţionale, ce avea să hotărască Unirea Transilvaniei cu România.
Complexul de clădiri și-a păstrat destinaţia militară și după Unirea din 1918, dar pentru armata română, sub numele de Cazarma „Carol I”. Aici au fost instalate noile unităţi române de pionieri cunoscute în timp sub diferite denumiri.
În prezent, clădirea este dezafectată și se află în proprietatea Ministerului Apărării Naționale.