Poarta a III-a a Cetății Alba Carolina

POARTA a III-a a CETĂȚII ALBA CAROLINA

Numită în trecut și „Poarta Carol de Sus”, este cea mai impresionantă ca dimensiuni şi ornamentaţie, având forma unui dublu arc de triumf, și asigură intrarea în cetatea propriu-zisă.

În partea superioară se află statuia ecvestră a împăratului Carol al VI-lea, cel în timpul căruia a fost construită cetatea. Carol trece triumfător peste turci dezgoliţi şi jugăniţi (maxima umilinţă la care era expus un militar otoman). În 1716-1718, Carol al VI-lea condusese un război victorios împotriva Imperiului Otoman, în urma căruia Austria s-a extins până la Dunăre, ocupând, între altele, Banatul Timişoarei şi Oltenia. Împăratul este reprezentat într-o ținută hibridă, un melanj între echipamentul unui împărat al Romei antice și moda barocă. Pasărea ce stă pe coiful împăratului este o licență a echipei de restaurare, care a interpretat astfel panașul bogat ce împodobea în trecut coiful. Împăratul apare triumfător, demn, dominant, iar calul său este redat într-o atitudine de înverșunare războinică.

Sub statuia lui Carol al VI-lea se află un soclu piramidal, cu o încăpere de 3×3 m la interior numită și „Celula lui Horea”, în care se spune că a fost închis liderul Răscoalei din 1784. Ideea a apărut însă la mult timp după evenimentele răscoalei, iar în mod „oficial” spațiul a fost amenajat sub titulatura de „Celula lui Horea” din anul 1937, odată cu inaugurarea obeliscului din vecinătate. În realitate, așa cum o demonstrează sursele istorice, Horea a fost întemnițat în Poarta a IV-a. Aceleași surse menționează că închis la Poarta a III-a a fost Cloșca, fără a specifica însă celula sau spațiul exact.

Alte grupuri statuare prezintă turci învinşi. Imediat sub soclul piramidal apare stema Austriei, vulturul bicefal purtând pe piept stema Transilvaniei. Pe acest scut apar: vulturul cu aripile deschise, sau „turul”, simbolul ungurilor, flancat de soare și lună, simbolul secuilor, și cele șapte turnuri, plasate în câmpul inferior, simbolul sașilor transilvăneni.

În războiul menționat din 1716-1718, trupele habsburgice s-au aflat sub comanda faimosului prinţ Eugeniu de Savoia, ce a obţinut victorii importante la Petrovaradin şi Belgrad. Eugeniu de Savoia este reprezentat în cele două basoreliefuri de deasupra intrărilor laterale. Acestea sunt restaurate doar parţial din cauza distrugerilor care le afectaseră formele de-a lungul anilor, făcând imposibilă restituirea lor. În basorelieful din dreapta, principele primeşte din partea lui Carol al VI-lea spada şi crucea pentru a porni la război, în timp ce, deasupra lor, un înger desfășoară o eșarfă pe care stă scris: „In hoc signo vinces” (sub acest semn vei învinge), cu trimitere la faimoasa viziune a crucii pe care a experimentat-o împăratul Constantin cel Mare înaintea bătăliei de la Podul Șoimului, din anul 312. În basorelieful din stânga, Eugeniu de Savoia se întoarce triumfal într-o bigă trasă de doi lei, primind de la o femeie (ce personifică Austria victorioasă) macheta cetăţii Alba Iulia, în timp ce Victoria înaripată așează cununa de lauri pe capul prințului..

Aspectul fațadelor porții este îmbogățit cu diverse basoreliefuri plasate în metope și în alte câmpuri (reprezentând scuturi, flinte, topoare, halebarde, coifuri, tunuri, trompete, tobe, cimpoaie, steaguri, călăreți, animale fantastice etc.).

Pe faţada interioară, plastica figurativă este şi mai abundentă, excepţională. În partea superioară se află patru statui ale virtuţilor clasice, Cumpătarea (Temperantia), Înţelepciunea (Prudentia), Dreptatea (Iustitia) şi Curajul (Fortitudo). Virtuțile țin sau țineau, fiecare, simbolul propriu: un corn al abundenței vărsat, macheta unui templu, balanța, respectiv lancea și sunt, de asemenea, însoțite de animale fantastice.

Încadrarea deschiderilor este realizată prin patru atlanţi susținând capiteluri decorate cu fructe exotice și ghirlande vegetale. Aceștia au trupuri viguroase și parțial goale, cu musculatura încordată. Cei de pe laterale sunt tineri, iar cei poziționați în flancurile deschiderii centrale sunt reprezentați ca bărbați maturi, cu barbă.

În zona de deasupra deschiderii centrale, doi putti (amorași/îngerași) prezintă un scut cu emblema lui Carol al VI-lea, încoronată cu o cunună din frunze de laur, și cu două litere „C” opuse ce prescurtează calitatea de cezar a acestuia: „Carolus Caesar”.

La fel ca la fațada exterioară, două basoreliefuri decorează spațiile de deasupra intrărilor secundare. Sunt, de fapt, altoreliefuri (cu forme ieșite mult din planul compoziției) de o calitate excepțională. Ambele redau lupte înverșunate împotriva turcilor. Cel din stânga reprezintă un atac de cavalerie, iar cel din dreapta un atac de infanterie, fără a se putea specifica despre ce bătălii este vorba. De asemenea, echipamentele soldaților reprezentați sunt redate alegoric, cu elemente antice, în nici un caz specifice veacului al XVIII-lea. Imediat sub basoreliefuri se află câte un blazon. Cel din stânga este identificat ca aparținând contelui Steinville, comandant al trupelor imperial din Transilvania, iar cel din dreapta conține cunoscutul simbol milanez „biscione”, cu un șarpe care înghite un om. Este deopotrivă simbolul familiei Visconti, din care făcea parte primul arhitect al cetății, Giovanni Morando Visconti.

După un amplu proces de restaurare, poarta a fost reinaugurată și repusă în circuitul turistic în anul 2008. A fost reconstituit, de asemenea, și podul mobil din fața porții.

Carol al VI-lea (1685-1740, împărat între 1711-1740) – Cu toate că Imperiul romano-german a câştigat teritorii în timpul său, în dauna turcilor, plusul pe care domnia sa l-a adus imperiului este discutabil.

Titlul său întreg era: Carol, cu graţia lui Dumnezeu ales Împărat al Sfântului Imperiu Romano-German, întotdeauna  August, rege  în Germania, Castilia, Aragon, Leon, Sicilia, Ierusalim, Ungaria, Boemia, Dalmaţia, Croaţia, Slavonia, Rama, Serbia, Galiţia, Lodomeria, Cumania, Bulgaria, Navarra, Grenada, Toledo, Valencia, Galicia, Mallorca, Sevilla, Sardinia, Cordoba, Corsica, Murcia, Jaen, Algarve, Algeciras, Gibraltar, Insulele Canare, insule şi ţărmuri ale Indiei, Arhiduce de Austria, Duce de Burgundia, Brabant, Milano, Stiria, Carinthia, Carniola, Limburg, Luxemburg, Gelderland, Württemberg, Silezia de Sus şi de Jos, Calabria, Atena şi Lepanto, Principe de Suabia, Catalunia, Asturia, Marchiz al Sfântului Imperiu Roman, de Burgovia, Moravia, de Lusaţia de Jos şi de Sus, Conte der Habsburg, Flandra, Tirol, Ferrette, Kyburg, Goriţia, Artesia, Conte de Alsacia, Lord de Oristani, Conte de Gziano, Namur, Roussillon, Ceretania, Domn al Mărcii Slavoniei, Port Naone, Biscaia, Molina, Saline, Tripoli şi Mechelen etc.

Varianta cea mai răspândită a cauzei morţii sale este consumul, la o masă, de ciuperci otrăvitoare (buretele viperei).

Este autorul Sancţiunii pragmatice, ce abolea succesiunea la tron pe linie masculină. De altfel, succesoarea la tronul imperial a fost şi mai celebra sa fiică Maria Tereza.

Consultant științific: Dr. Tudor Roşu, istoric