- Contact:
- +40 258 819 462
- office@apulum.ro
Poarta a II-a a Cetății Alba Carolina
Poarta a III-a a Cetății Alba Carolina
august 17, 2017
POARTA I a CETĂȚII ALBA CAROLINA
august 17, 2017POARTA a II-a a CETĂȚII ALBA CAROLINA
În trecut a fost identificată și ca „Poarta Carol de Mijloc”. În perioada interbelică, de pildă, nu era numărată între porțile cetății, nefiind, de altfel, o poartă propriu-zisă. Practic, ea a început să fie numărată ca „poarta a doua” după ce a fost demolată. În privința demolării ei în prima parte a secolului al XX-lea, există date contradictorii. Cert este că cel puțin începând cu perioada ridicării Obeliscului lui „Horea, Cloșca și Crișan”, după 1935, acest monument a mai păstrat doar pilaștrii laterali.
Forma actuală este rezultatul unui proiect de restaurare finalizat în anul 2009. La refacerea porții s-au folosit fotografii de epocă și au fost reamplasați în noua structură atlanții originali, ce străjuiseră multă vreme până atunci intrarea în Muzeul Național al Unirii.
Construcția este una simplă, cu o deschidere mai largă pe centru și deschideri pietonale mici pe laterale. Pilaștrii laterali sunt realizați într-o manieră destul de simplă, cu câteva decoruri vegetale și florale în partea superioară și cu câte o ghiulea în flăcări. Stâlpii centrali sunt mai masivi și sunt decorați cu atlanți așezați pe colonete și susținând capiteluri cu ghirlande. Într-o antiteză specifică barocului, atlantul din stânga este un tânăr imberb, în timp ce atlantul din dreapta este reprezentat de un bărbat matur, cu barbă. Ambii au însă trupuri viguroase, proporționate, tensionate de greutatea susținută și acoperite parțial de mantii foarte lungi. Statui de atlanți se regăsesc și la porțile III și IV ale cetății, numărul total al acestora fiind de opt. Dincolo de originatul în Antichitatea greco-romană, atlanții au fost frecvent folosiți în construcțiile secolelor XVI-XIX, și în special în perioada barocă.
În partea superioară a stâlpilor centrali sunt amplasați lei cu însemne heraldice imperiale.
Consultant științific: Dr. Tudor Roşu, istoric
Povestea porții a II-a Cetății Alba Carolina are și episoade mai zbuciumate. Monumentul a început să fie numărat între porțile fortificației abia după 1935, când a fost demolat, cu ocazia ridicării, în apropiere, a Obeliscului „Horea, Cloșca și Crișan”. Forma actuală a porții este rezultatul unui proiect de restaurare finalizat în anul 2009. Până atunci, doar stâlpii laterali și câteva balamale mai aminteau trecătorilor de monument. În noua structură au fost reamplasați, pe stâlpii centrali, atlanții originali ce străjuiseră până atunci intrarea în Muzeul Național al Unirii. Vorbim de două statui realizate într-o antiteză specifică stilului baroc: în stânga este un tânăr imberb, în timp ce în dreapta este unul matur, cu barbă.
Ambii au, însă, trupuri viguroase, proporționate, tensionate de greutatea susținută și acoperite parțial de mantii foarte lungi. În partea superioară a stâlpilor centrali sunt amplasați lei ce poartă câte un scut cu emblema împăratului de la Viena în vremea căruia a fost ridicată Cetatea, Carol al VI-lea.
Dispunerea stâlpilor şi a volumelor de zidărie delimitează, la nivelul porţii, trei căi de acces: una carosabilă şi două pietonale. În trecut, poarta delimita, împreună cu Poarta I, barbacana Cetății. Barbacana era traseul în pantă, cu o lungime de 130 de metri, ce avea drept scop îngreunarea accesului dușmanilor la poarta principală a fortificației, Poarta a III-a. Monumentul este redat circuitului turistic din 2009.
