FOSTUL COMISARIAT DE RĂZBOI
Clădirea Comisariatului s-a aflat printre primele proiecte ale întâiului arhitect al cetății bastionare de secol XVIII, italianul Giovanni Morando Visconti. Ea apărea pentru prima oară pe planurile arhitectului Weiss din 1731 și 1736, cel care a condus șantierul fortificației de la Alba Iulia în perioada respectivă. Clădirea, plasată în imediata vecinătate a manutanței și de dimensiuni mai reduse decât aceasta, avea formă pătrată. Un raport din anul 1747 al generalului Bohn, cel care a condus garnizoana spre mijlocul veacului al XVIII-lea, arată că edificiul comisariatului era în stare bună și că a fost construit odată cu cetatea. La acea vreme, în clădirea comisariatului locuiau doi ingineri și reprezentanții comisiei speciale care conduceau lucrările de fortificații.
Clădirea este una masivă, tipic militară, dar emanând și o anumită prestanță. Deschiderile ferestrelor, probabil realizate într-o etapă ulterioară primei faze de construcție, conțin elemente specifice secolului al XVIII-lea, cu elegante ancadramente de piatră „cu urechi”.
Comisariatul de Război reprezenta o structură importantă în cadrul garnizoanei, întrucât se ocupa deopotrivă de probleme economice și militare, de la recrutarea efectivelor și încartiruirea acestora la problemele de aprovizionare, contabilitate și asistență sanitară, construcții și întreținere.
Clădirea a fost cunoscută sub denumiri similare: Casa Comisariatului, Comisariatul de Război. După anul 1900, o parte din edificiu a fost întrebuințat ca magazie de provizii, iar o parte dintre încăperi au fost transformate în locuințe pentru ofițeri. Mai târziu, a găzduit Centrul Militar Județean, Biroul de Informare-Recrutare și Asociația Națională a Veteranilor de Război – Filiala Regele Ferdinand I a Județului Alba. În anii recenți, edificiul a fost restaurat. În prezent, la parter se organizează expoziții și alte evenimente culturale.
Consultant științific: Dr. Tudor Roşu, istoric
Comisariatul de Război a reprezentat o structură importantă în cadrul garnizoanei austriece din Cetatea Alba Carolina. Atribuțiile erau atât militare, cât și economice și sociale: de la recrutarea soldaților, la probleme de construcții și întreținere, aprovizionare, contabilitate și până la asistență sanitară.
Clădirea Comisariatului s-a aflat printre primele proiecte care poartă semnătura întâiului arhitect al Cetății bastionare de secol XVIII, italianul Giovanni Morando Visconti. De formă pătrată, edificiul este unul masiv, tipic militar, dar emanând și o anumită prestanță. Deschiderile ferestrelor, probabil realizate într-o etapă ulterioară primei faze de construcție, conțin elemente specifice secolului al XVIII-lea, cu elegante ancadramente de piatră „cu urechi”.
La mijlocul anilor 1700, locatarii Comisariatului erau doi ingineri și reprezentanții comisiei speciale care conduceau lucrările în Cetate.
După anul 1900, o parte din edificiu a fost întrebuințat ca magazie de provizii, iar o parte dintre încăperi au fost transformate în locuințe pentru ofițerii austrieci. Clădirea a rămas cu rol militar și după Unirea din 1918, dar pentru armata română.
Recent, fostul Comisariat de Război a intrat în restaurare. Primele spații deschise publicului sunt la parter, unde se organizează expoziții și alte evenimente culturale.