PALATUL ARHIEPISCOPAL
Întregul șir de clădiri de pe latura sudică a cetății a făcut parte din același complex, care a deservit, în perioada medievală, reședința episcopală, iar de la jumătatea secolului al XVI-lea, reședința principilor Transilvaniei. După ce armata imperială a ocupat Transilvania, transformând Alba Iulia în cazarmă, clădirile estice ale vechiul palat princiar au fost preluate de armată, iar cele vestice i-au revenit Episcopiei Catolice. În prezent, în aceste clădiri se află sediul Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, epsicopia fiind ridicată în 1991 la rang de Arhiepiscopie.
Pentru perioadele mai vechi, se consideră că palatul episcopal, etajul aripii estice inițial comunica direct cu catedrala în dreptul celor două portaluri sudice ale acesteia. În 1736, palatul episcopal actual a fost separat prin demolări de aripa sa orientală și de celelalte corpuri adăugate în secolul al XVII-lea, ajunse în proprietatea Comandamentului militar austriac. O amplă refacere a palatului în discuție a fost realizată începând cu 1786, la inițiativa renumitului episcop Ignațiu Batthyány. Clădirea a fost restaurată, cu acest prilej fiind înlăturată șirul ferestrelor tripartite care datează din secolul al XVI-lea. Mai multe elemente ale acesteia au fost puse în valoare în urma celor mai recente lucrări de restaurare ale complexului.
Începând cu anul 2009 – jubileul milenar al Arhidiecezei –, palatul prezintă publicului interesat o spectaculoasă colecție muzeală, singurul punct de vizitare, de altfel, din cadrul complexului.
Consultant științific: Dr. Tudor Roşu, istoric
Palatul arhiepiscopal este amplasat în colțul sud-vestic al Cetății, în imediata apropiere a catedralei romano-catolice. Istoria palatului este strâns legată de cea a prestigioasei instituții care funcționează aici de secole: Episcopia Romano-Catolică de Alba Iulia, ridicată la rang de Arhiepiscopie în anul 1991. Începuturile palatului sunt greu de descifrat. Prima mențiune documentară ce amintește de existența acestuia datează din anul 1287. Edificiul, reședința episcopului, a fost construit în paralel cu catedrala din imediata vecinătate.
Întregul șir de clădiri de pe latura sudică a cetății a făcut parte, inițial, din același complex, care a servit, pentru început, ca reședință episcopală. Statutul complexului s-a schimbat la mijlocul secolului al XVI-lea, când Alba Iulia a devenit capitală a Principatului Transilvaniei. După secularizarea bunurilor instituției episcopale, clădirea a trecut în posesia reginei Isabella, mama lui Ioan Sigismund, adică după mijlocul veacului al XVI-lea, edificiul a devenit reședința principilor Transilvaniei. Funcția sa s-a schimbat la sfârșitul secolului al XVII-lea, când Transilvania a intrat sub stâpânire habsburgică. Noii stâpâni au împărțit clădirile: curțile estice ale vechiul palat princiar i-au revenit armatei, iar curtea vestică Episcopiei Catolice. Episcopul catolic s-a reîntors aici în 1715.
În 1736, palatul episcopal actual a fost separat prin demolări de aripa sa orientală și de celelalte corpuri adăugate în secolul al XVII-lea.
Pentru perioadele mai vechi, se consideră că aripa estică a palatului episcopal comunica direct cu catedrala, la etaj, printr-un pasaj.
Înfățișarea pe care o are palatul în zilele noastre este rezultatul unor secole de transformări și extinderi. Lucrările recente de restaurare au pus în evidență încadramente de uși și ferestre din epoca Renașterii. Restauratorii au evidențiat și elemente ale șirului de ferestre tripartite ce datau din secolul al XVI-lea.
În prezent, palatul arhiepiscopal delimitează o curte interioară, în mijlocul căreia este amplasată statuia episcopului mărturisitor Márton Áron. Aici își are sediul Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia. Publicul interesat poate vizita o colecție muzeală spectaculoasă. Este singurul punct de vizitare din cadrul complexului.
Prin istoria și arhitectura sa, palatul figurează pe lista celor mai importante monumente ale orașului Alba Iulia.