BISERICA DE LEMN „SFÂNTUL NICOLAE”
A fost construită în 1768, în satul Acmar, comuna Blandiana. A fost însă abandonată după ce în sat s-a construit o biserică de zid.
După 20 de ani de părăsire, a fost recuperată la inițiativa preasfințitului Emilian Birdaș, care a hotărât să o refacă în incinta vechiul schit Sf. Ioan Botezătorul. Astfel, edificiul a fost strămutat în anul 1994 în Valea Popii, pe actualul amplasament.
Construcția are formă de navă, cu grinzi de lemn din stejar, în timp ce tălpile sunt așezate pe o mică fundație de piatră. În partea de sud, pe toată lungimea, se desfășoară un pridvor deschis susținut de 12 stâlpi de lemn; pridvorul are un parapet de scândură traforată, înalt de 80 cm.
Intrarea se face prin sud, printr-o ușă masivă din stejar.
În altar există trei ferestre, în naos patru; pronaosul nu este luminat. Pe pronaos se înalță o turlă cu baza pătrată și cu foișorul piramidal, având un acoperiș înalt din șindrilă.
Vechea pictură nu se mai păstrează. Actuala pictură, în tehnica frescă, a fost realizată de Vasile Lefter, între 1996-1999. Tot atunci a fost așezat un iconostas din lemn de stejar, realizat de sculptorul Remus Dragomir după modelul transilvănean al sculpturii în lemn, tradiție în care se încadrează întreaga biserică. Restul mobilierului a fost executat în atelierul mănăstirii.
Consultant științific: Dr. Tudor Roșu, istoric
Povestea Bisericuței de lemn începe în 1768, în satul Acmar, comuna Blandiana. După ce în sat s-a construit o biserică de zid, cea de lemn a fost abandonată. După 20 de ani de părăsire, a fost recuperată la inițiativa preasfințitului Emilian Birdaș, episcop ortodox de Alba Iulia. Edificiul a fost strămutat, în 1994, în Valea Popii, pe actualul amplasament.
Construcția are formă de navă, cu grinzi de lemn din stejar, în timp ce tălpile sunt așezate pe o mică fundație de piatră. În partea de sud, pe toată lungimea, se desfășoară un pridvor deschis, susținut de 12 stâlpi de lemn. Tot pe aici se face și intrarea în Biserică, printr-o ușă masivă din stejar.
Pereții altarului, respectiv ai naosului poartă câte trei, respectiv patru ferestre. În schimb, pronaosul nu este luminat. Deasupra lui, se înalță o turlă cu baza pătrată și cu foișorul piramidal, având un acoperiș înalt din șindrilă.
Vechea pictură, de secol XVIII, nu se mai păstrează. Actuala pictură, în tehnica frescă, a fost realizată de Vasile Lefter, între 1996-1999. Tot atunci, a fost așezat un iconostas din lemn de stejar, realizat de sculptorul Remus Dragomir după modelul transilvănean al sculpturii în lemn, tradiție în care se încadrează întreaga biserică.