Catedrala Încoronării

CATEDRALA ÎNCORONĂRII

Construcţia catedralei este determinată de un episod important al istoriei României, încoronarea regelui Ferdinand şi reginei Maria ca regi ai României Mari, la 15 octombrie 1922. Chiar dacă Ferdinand era regele României încă din 1914, în anul 1918 țara și-a dublat teritoriile și populația. Aproape o nouă țară, România Mare resimțea nevoia unei certificări, unui ceremonial care să întărească realizarea istorică din 1918.

În acest scop a fost construită catedrala, finalizată în 1922. La debutul lucrărilor, în 1919, o parte a bastionului Mihail și ravelinului cu același nume din cetatea bastionară a fost demolată pentru a permite executarea lucrărilor şi pentru a face posibilă realizarea esplanadei şi deschiderii din faţa viitoarei catedrale. În anii recenți însă, traseul zidului cetății din fața catedralei a fost refăcut.

Din perspectivă arhitecturală, catedrala se înscrie în stilul neobrâncovenesc şi în curentul naţional de arhitectură promovat în deceniile de debut ale veacului al XX-lea. Intrarea pe sub turnul clopotniţă este străjuită de busturile regelui Ferdinand şi reginei Maria, ansamblu sculptural adăugat însă recent. Turnul clopotniţă, înalt de 52 de metri (cu tot cu cruce), domină, alături de turnul catedralei catolice, perspectiva oraşului văzut din depărtare, însă este cu aproximativ trei metri mai scund decât cel catolic.

Planul bisericii propriu-zise este de cruce greacă înscrisă, cu pridvor deschis susţinut pe puternice coloane cu capiteluri compozite, şi reproduce modelul bisericii Curţii domneşti din Târgovişte, cu o cupolă impresionantă în plan central, rezemată pe patru columne de marmură roşie.

Patru plăci comemorative împodobesc nişele pridvorului, amintind de momente istorice însemnate petrecute la Alba Iulia: unirea lui Mihai Viteazul; tipărirea Noului Testament de la Bălgrad; Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan; momentul „reîntregirii” din octombrie 1948, de unde și numele actual de Catedrala Reîntregirii (față de denumirea istorică de Catedrala Încoronării). Numai că momentul celebrat din 1948 este văzut astăzi ca unul de tristă amintire: este vorba de decretul și intervențiile de tip stalinist prin care biserica greco-catolică a fost desființată (motivul principal fiind o mai puternică apropiere a acestei biserici de spațiul occidental), iar clerul și enoriașii greco-catolici au fost obligați să îmbrățișeze ortodoxia. Termenul de „reîntregire” nu are, astfel, o conotație etnică, națională, cum s-ar putea crede, ci face referire la „reîntregirea” spirituală a românilor din Transilvania.

Picturile din interior, realizate de Costin Petrescu, înfăţişează teme clasice ale iconografiei ortodoxe, dar şi portretele ierarhilor din timpul înălţării catedralei, Nicolae Bălan, mitropolit al Ardealului, Banatului şi Maramureşului, şi cel al lui Miron Cristea, arhiepiscop al Bucureştiului şi patriarhul României. De asemenea, în pronaos sunt pictate portretele lui Mihai Viteazul şi Doamnei Stanca, ctitorii primei mitropolii ortodoxe din Alba Iulia, iar în naos pot fi văzute reprezentările călugărilor Visarion Sarai şi Sofronie din Cioara, personaje asociate cu resuscitarea ortodoxiei în Transilvania secolului al XVIII-lea. De o parte şi de alta a intrării în nava centrală, se află portretele regelui Ferdinand şi reginei Maria, surprinși în ținuta avută la ceremonia din 15 octombrie 1922.

Ansamblul architectonic mai conţine şi alte pavilioane, amplasate în jurul curţii interioare. În galeriile ce străjuiesc curtea interioară pot fi văzute piese arheologice din perioada romană și până în secolul al XVIII-lea, rămase din anii când muzeul a funcționat în aripa estică a ansamblului.

La 15 octombrie 1922, cuplul regal a primit coroanele de regi ai României Mari, în cadrul unei festivităţi de amploare la care au luat parte reprezentanţi ai caselor regale sau imperiale, oficialităţi şi personalităţi politice din întreaga lume. Printre cei prezenţi s-au aflat reginele Maria a Iugoslaviei şi Elisabeta a Greciei, principesa Beatrice de Bourbon, ducele de York, generalii Berthelot şi Weygand, delegaţii ale Marii Britanii, Spaniei, Portugaliei, Italiei, Regatului Sârbo-Croaţilor şi Slovenilor, Belgiei, Franţei, Cehoslovaciei, Olandei, Danemarcei, Norvegiei, Suediei, Poloniei, Statelor Unite ale Americii şi Japoniei. Ca şi la 1 decembrie 1918, deşi la o scară mai redusă, au sosit la Alba Iulia trenuri cu ţărani conduşi de preoţi şi învăţători, delegaţi din mai toate judeţele, în straie de sărbătoare, studenţi din Bucureşti şi Cluj, profesori, elevi de la şcoli primare şi licee. Duminică, 15 octombrie, la ora opt dimineaţa au ajuns toţi invitaţii români şi străini. După aproximativ o oră, în gara din Alba Iulia a intrat trenul regal în care se aflau regele Ferdinand şi regina Maria şi ceilalţi membri ai familiilor regale. Cortegiul regal s-a deplasat la noua catedrală. Serviciul religios a fost oficiat de mitropolitul Ardealului la acea vreme, Nicolae Bălan. El a citit Evanghelia, iar mitropolitul primat Miron Cristea a făcut rugăciunea pentru sănătatea regelui şi a reginei, apoi a sfinţit coroanele şi mantiile regale. Încoronarea efectivă a avut loc în faţa turnului clopotniţă. Preşedintele Senatului a rostit discursul de încoronare, iar Ferdinand s-a adresat asistenţei subliniind importanţa actului ce simboliza „unirea tuturor ţărilor locuite de români”. La moment au participat 20.000 de ţărani veniţi din întreaga ţară şi care au fost răsfăţaţi cu fripturi la proţap, suficiente cât să ajungă pentru toată lumea. 40.000 de militari, de la toate armele, au realizat parada trupelor.

Consultant științific: Dr. Tudor Roşu, istoric