BISERICA REFORMATĂ-CALVINĂ
După ce austriecii au preluat Transilvania, la sfârșitul secolului al XVII-lea, aceștia au încurajat revirimentul catolicismului. În anul 1715, Catedrala „Sfântul Mihail” din cetate, după un veac și jumătate în care aparținuse protestanților, era restituită catolicilor. Comunitatea protestantă s-a văzut astfel fără un lăcaș de cult propice. O vreme, slujbele s-au oficiat într-o capelă neîncăpătoare, „un oratorio ruinat și strâmt”. Biserica actuală, Reformată sau Calvină, a fost ridicată între anii 1757-1761, pe un teren obținut cu consimțământul împărătesei Maria Terezia în Orașul de Jos, în zona centrală, considerată ca zonă maghiară. Anii fondării sunt menționați în inscripția de deasupra portalului de intrare, pe fațada nordică a turnului clopotniță, alături de numele ctitorilor: comitele și curatorul János Lázár și parohul István Málnási.
Planul edificiului este diferit față de celelalte biserici de secol XVIII din oraș, acela de biserică sală cu două abside semicirculare la est și vest, cu turn clopotniță amplasat pe latura de nord, cu un portic pe unde se face și accesul în biserică.
Printre elementele cele mai remarcabile pe care biserica le conține, se află amvonul cu baldachin din lemn, datat 1765, balustrada tribunei care susține orga, împodobită în trecut cu o spectaculoasă pictură, numai parțial vizibilă astăzi, și monumentul funerar al senatorului orașului, János Bálint (1836).
Pe lângă biserică a funcționat, din anul 1895, și o școală confesională. În apropiere se afla și cimitirul, peste care mai târziu au fost ridicate diverse edificii ale orașului modern. O restaurare importantă a edificiului a avut loc în anul 1860, iar alte renovări însemnate s-au desfășurat în anii 70-90 ai secolului trecut.
Consultant științific: Dr. Tudor Roșu, istoric
Lăcașul de cult este singura Biserică reformată calvină din Alba Iulia. Este situat în orașul de jos, în fostul cartier al etnicilor maghiari, considerat multă vreme partea centrală a urbei. Biserica a fost ridicată între anii 1757-1761, pe un teren obținut cu consimțământul împărătesei Maria Terezia. Anii fondării și numele ctitorilor figurează pe inscripția de deasupra intrării în biserică, pe fațada nordică a turnului clopotniță. Edificiul, de dimensiuni modeste, are un plan aparte, diferit față de celelalte biserici de secol XVIII din Alba Iulia. Este o biserică de tip sală, alcătuită dintr-o navă dreptunghiulară închisă la capetele de est şi de vest cu câte o absidă semicirculară; un turn-clopotniţă, amplasat pe latura de nord, cu un portic pe unde se face și accesul în biserică.
Interiorul bisericii este unul sobru, cu puține elemente decorative. Cele mai spectaculoase sunt amvonul cu baldachin din lemn, datat 1765; balustrada tribunei care susține orga, împodobită în trecut cu o spectaculoasă pictură, numai parțial vizibilă astăzi; și monumentul funerar al lui János Bálint, senator al orașului Alba Iulia, mort în 1836. Și exteriorul bisericii este la fel de sobru.
Biserica și-a dobândit aspectul din prezent, în urma unui proiect de restaurare din 1860, la care s-au adăugat alte renovări însemnate între anii ’70 şi ’90 ai secolului XX.