- Contact:
- +40 258 819 462
- office@apulum.ro
Cimitirul Evreiesc
Biserica Evanghelică C.A.
august 17, 2017
Sinagoga
august 17, 2017CIMITIRUL EVREIESC
Cimitirul evreiesc din Alba Iulia este cel mai vechi din Transilvania și printre cele mai vechi din România. Începutul său se leagă de construcția cetății bastionare, cel mai vechi document care îl atestă datând din anul 1752. Însă și înainte, evreii au avut un statut special la Alba Iulia. Principele Gabriel Bethlen le-a acordat privilegii în 1623 și 1625, incluzând dreptul de a se așeza la Alba Iulia, de a face comerț, de a purta straiele lor specifice. Timp de mai bine de două secole (până în 1840), Alba Iulia a fost singurul oraș din Transilvania în care evreii au avut dreptul să locuiască, însă nu și pe acela de a avea proprietăți. Astfel, comunitatea evreiască din Alba Iulia a devenit și cea mai numeroasă din Transilvania. Aceasta a fost importantă și pe plan economic la Alba Iulia. Primele întreprinderi din localitate, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, au fost inițiate de evrei: moara, fabrica de spirt, un abator și uzina electrică.
În secolul al XX-lea, însă, numărul de evrei a scăzut tot mai mult, înregistrându-se doar 20 de persoane la recensământul din 2011.
După o statistică recentă, există 810 cimitire evreiești înregistrate în România, dintre care peste 750 se află în așezări în care nu mai există evrei.
Un alt record al cimitirului evreiesc de la Alba Iulia este că a fost folosit continuu, din secolul al XVIII-lea și până în prezent. A fost, de asemenea, folosit deopotrivă de comunitatea evreilor sefarzi (de rit spaniol) și de cea a evreilor așkenazi (din zona de influență germană, vorbitori de idiș). Cimitirul cuprinde 2038 de morminte și 1960 de monumente funerare. Stilistic, majoritatea acestora conțin elemente baroce sau neoclasice, cu motive specifice culturii evreiești (spălarea ritualică, menora, steaua lui David etc.), dar și diverse alte simboluri, cum ar fi salcia, frecventă pe monumente somptuoase târzii. Inscripțiile funerare au păstrat, până la jumătatea secolului al XIX-lea, exclusiv limba ebraică, pentru ca mai apoi să conțină și texte în germană și maghiară, gravate pe spatele monumentelor. Astfel de lucruri arată și modul în care societatea evreiească a evoluat în pas cu zorii modernității, de la tradiționalismul conservator la o societate mai deschisă. De altfel, orice cimitir este o oglindă a evoluției comunității pe care o reprezintă.
Consultant științific: Dr. Tudor Roșu, istoric
Parte integrantă a comunității izraelite din Alba Iulia este cimitirul secular de pe strada Vasile Alecsandri. Este cel mai vechi din Transilvania și printre cele mai vechi din România. Un record al cimitirului din Alba Iulia este că are o continuitate de aproape 300 de ani. În plus, a fost folosit, deopotrivă, de comunitatea evreilor sefarzi, de rit spaniol, și de cea a evreilor așkenazi, din zona de influență germană.
Dimensiunea sacrală a cimitirului evreiesc este una extrem de importantă, în sensul că monumentele de aici nu pot fi afectate de intervenția umană, nu există posibilitatea unei refolosiri a mormintelor.
Unul dintre cele mai importante monumente funerare este cel al rabinului Iezechiel Paneth, cel care a ridicat în Alba Iulia prima sinangogă de zid din Transilvania, în 1840.
Pietrele funerare din cimitirul evreiesc din Alba Iulia sunt interesante prin formă şi dimensiune, prin raportul dintre inscripţie şi ornamentare, dar și prin mesajul pe care-l transmit simbolurile zugrăvite de meșterii pietrari. Cimitirul cuprinde 2038 de morminte și 1960 de monumente funerare. Stilistic, majoritatea conțin elemente baroce sau neoclasice, cu motive specifice culturii evreiești, cum ar fi: spălarea ritualică, steaua lui David, măslinul.
În contrast cu simplitatea tradițională a mormintelor evreiești, familiile cele mai prospere din orașul Alba Iulia au ridicat, la începutul anilor 1900, cripte monumentale. Construcțiile reflectă și integrarea evreilor bogați în comunitatea maghiară a orașului Alba Iulia. Inscripțiile funerare au păstrat, până la jumătatea secolului al XIX-lea, exclusiv limba ebraică, pentru ca mai apoi să fie dublate de texte în maghiară și germană, gravate pe spatele monumentelor. Astfel de lucruri arată și modul în care societatea evreiească a evoluat în pas cu zorii modernității, de la tradiționalismul conservator la o societate mai deschisă.
