SINAGOGA
Până în 1840, Alba Iulia a fost singurul oraș din Transilvania în care așezarea evreilor era permisă, ceea ce a dus la dezvoltarea unei importante comunități evreiești în oraș. În secolul al XVIII-lea au existat două case de rugăciune ale evreilor, una pentru evreii sefarzi (de rit spaniol), cealaltă pentru evreii așkenazi (din zona de influență germană, vorbitori de idiș). Sinagoga în discuție a fost construită în 1840, fiind prima sinagogă de zidărie din Transilvania. Poartă numele de „Mareh Yezekiel”, după rabinul în timpul căreia a fost construită.
În sinagogă, femeile aveau acces doar la etaj, printr-o intrare separată, în așa-numita „Sala femeilor”. În interior poate fi văzută și chiuveta, cu un rol important în ceremonialul religios, spălarea pe mâini fiind imperios necesară.
Pe fațada sinagogii, în stânga intrării, pot fi văzute trei ghiulele de metal încastrate în zid, ce datează din timpul Revoluției din 1848-1849. Atunci cetatea a fost supusă unui asediu prelungit, în primăvara-vara anului 1849, de către revoluționarii maghiari aflați sub comanda generalului Józef Bem și care au ocupat zona Orașului de Jos, unde se află sinagoga.
Un alt episod legat de istoria sinagogii, și reprezentativ pentru soarta evreilor în anii ’30-’40 ai secolului al XX-lea, l-a constituit atentatul cu bombă din data de 23 octombrie 1938. Au fost afectate atunci un perete și mobilierul, însă atentatul nu a produs și pierderi de vieți, întrucât, fiind frig și sinagoga neavând încălzire, slujba s-a ținut în cealaltă sinagogă din oraș, aflată peste drum (așa-numita „sinagogă sefardă”, care a fost demolată în 1983). Autorii atentatului nu au fost descoperiți, unele zvonuri îndreptându-se spre legionarii români, altele indicând făptași unguri.
Scăderea numărului de evrei din Alba Iulia (la ultimul recensământ au fost înregistrate doar 20 de persoane) face ca minianul (cvorumul de rugăciune, cu zece bărbați evrei care cunosc ritualul) să nu fie asigurat și astfel ceremonialul religios să nu poată avea loc. Această sinagogă este și singura păstrată în Județul Alba.
Consultant științific: Dr. Tudor Roşu, istoric
Alba Iulia găzduieşte cea mai veche comunitate izraelită din Transilvania, cu activitate neîntreruptă până astăzi. În centrul orașului se păstrează prima sinagogă de zid din Transilvania, ridicată în 1840, pe vremea rabinului Iezechiel Paneth, al cărui nume îl poartă. În același timp, este singura sinagogă existentă în județul Alba. Construcția este una sobră, dar îmbină, totuși, vizibile elemente arhitecturale ținând de stilurile baroc și neoclasic.
Cele trei „mingi” metalice de pe fațada Sinagogii sunt trei ghiulele rămase în zid încă din vremea Revoluției de la 1848-1849. După aproape un secol, în 1938, Sinagoga a fost puternic zdruncinată de un atentat cu bombă. Au fost afectate atunci un perete și mobilierul, din fericire nu au fost și pierderi de vieți. Autorii atentatului nu au fost descoperiți, unele zvonuri îndreptându-se spre legionarii români, altele indicând făptași maghiari. O plăcuță de pe peretele de răsărit al navei centrale amintește de episodul din 1938.
La intrarea în Sinagogă există o încăpere folosită altădată ca închisoare, probabil, pentru cei care comiteau delicte religioase. Tot aici poate fi văzută și chiuveta folosită pentru ritualul religios al spălării mâinilor.
Clădirea are o singură navă, o sală mare de adunare, în mijlocul căreia se află bima, podiumul de pe care se citea Tora, cartea sfântă de căptâi a evreilor. Pe peretele de răsărit se află aron kodeș, dulapul în care sunt ținute sulurile Torei. Femeile aveau acces în Sinagogă doar la etaj, printr-o intrare separată, în așa numita „Sala femeilor”.
Scăderea numărului de evrei din Alba Iulia face ca minianul, cvorumul de rugăciune, cu zece bărbați evrei care cunosc ritualul, să nu fie asigurat. Este motivul pentru care ceremonialul religios nu se mai poate desfășura. La marile sărbători, întrunirile comunității au loc într-o sală mai mică a Sinagogii.
Edificiul s-a aflat în ultimii ani într-un amplu proces de restaurare.