Biserica Grecilor „Buna Vestire”

BISERICA GRECILOR „BUNA VESTIRE”

Biserica cu hramul „Buna Vestire”, numită și „biserica grecilor”, a fost construită spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, fiind una dintre cele patru biserici ridicate pentru românii din Orașul de Jos în acest secol. Între ctitori s-ar afla și numele preotului Nicolae Raț, ultimul duhovnic al lui Horea și Cloșca. Termenul de biserică a „grecilor” face trimitere la contribuția negustorilor aromâni la ridicarea ei. Se mai menționează în documente și calitatea de biserică „neunită”, adică ortodoxă, spre deosebire de lăcașurile greco-catolice. În epocă, termenii cei mai frecvenți prin care se identificau ortodoxia sau greco-catolicismului erau „neunit”/ “unit”. Se pare că motivul pentru care biserica a fost ridicată a fost acela că biserica din Lipoveni, care aparținuse până pe la 1760 ortodocșilor, a fost preluată de uniți. La momentul construcției biserica se afla la marginea orașului, în câmp, înconjurată de cimitir. Pe măsură ce au fost construite noi și noi case și orașul s-a extins, ea a ajuns să aibă o poziție centrală.

Planul edificiului este de biserică-navă, cu o absidă circulară decroșată și un turn cu două intrări. Spre deosebire de celelalte biserici românești din Orașul de Jos, turnul nu dă aceeași impresie de masivitate, fiind într-o armonie deplină cu corpul bisericii.

În interior se află o imagine mai puțin obișnuită pe una dintre ușile diaconești, cu arhidiaconul Ștefan prezentând macheta bisericii.

Edificiul a beneficiat de mai multe campanii de restaurare, în special pe parcursul secolului XX, care însă nu i-au modificat structura și aspectul. Și pictura actuală datează de la mijlocul secolului al XX-lea, dar există anumite zone, cum este absida altarului, unde sunt vizibile secvențe din pictura secolului al XIX-lea, realizată de Simion Silaghi. Iconostasul este unul grandios, cu elemente tipic baroce.

Din patrimoniul de secol XVIII al bisericii se păstrează câteva obiecte prețioase: trei candele de argint din anul 1786, cărți de cult dinspre finele veacului, cu primele însemnări ale donatorilor, precum și actul de danie din anul 1799, icoana împărătească datată în 1793, pictată de Simon din Bălgrad, alte icoane din secolul XVIII și prima parte a secolului al XIX-lea, precum și un impresionant epitaf lucrat în fir de mătase din secolul al XIX-lea.

În curtea bisericii se află o serie de monumente funerare, unele foarte vechi.

Consultant științific: Dr. Tudor Roșu, istoric