INSTITUTUL TEOLOGIC ROMANO-CATOLIC
În 1753 se fondează, la reședința episcopală, Seminarul teologic, de către episcopul Sztoyka Zsigmond Antal (1749-1759). Institutul teologic a funcționat în mai multe spații din incinta fortificației până în 1792. După desființarea ordinului iezuit (în 1773), seminarul se mută în clădirile fostei școli iezuite de pe lângă Biserica Báthory. În 1792, din inițiativa episcopului Battyhâny Ignâc (1780-1798), clădirea fostului complex monahal al ordinului trinitarienilor (desființat în 1783) a fost transformată: în clădirea bisericii și-a găsit loc biblioteca și un observator astronomic (Biblioteca Batthyaneum), iar Institutul teologic, principalul beneficiar al bibliotecii s-a mutat în clădirea mănăstirii trinitarienilor, unde funcționează și în prezent. Biblioteca și observatorul astronomic (Biblioteca Batthyaneum) au fost naționalizate în 1949 și afiliate, începând din 1961 Bibliotecii Naționale a României.
Consultant științific: Dr. Tudor Roşu, istoric
Una dintre școlile de elită înființate în Cetatea Alba Carolina, în secolul al XVIII-Iea, a fost Seminarul Romano-Catolic, cunoscut sub numele de Seminarium Incarnatae Sapientiae, în traducere Înțelepciunea Întruchipată. Institutul teologic a fost întemeiat în 1753 de către episcopul Sztoyka Zsigmond Antal (1749-1759) și a funcționat în mai multe spații din incinta fortificației până în 1792. La inițiativa episcopului Battyhâny Ignâc (1780-1798), clădirea fostului complex monahal al ordinului trinitarienilor, desființat în 1783, a primit o altă destinație. În clădirea bisericii, episcopul a întemeiat o bibliotecă și un observator astronomic, actuala Bibliotecă Batthyaneum. În clădirea mănăstirii a fost mutat institutul teologic unde funcționează și astăzi.
Clădirea a fost reconstruită și renovată în mai multe etape. Complexul monahal a fost ridicat pe locul reședințelor familiilor nobiliare Teleki și Bethlen.
În a doua jumătate a secolului al XIX-Iea, în timpul episcopului Fogarasy Mihály (18641882) au avut loc lucrări pe latura de sud, fiind construit un nou corp de clădire pe două niveluri, astfel a fost atins conturul actual la sfârșitul secolului al XX-Iea, în timpul episcopului Márton Áron (1938-1980).
Merită subliniat faptul că, și până la înființarea Seminarului, la Alba Iulia au funcționat, în cadrul Episcopiei romano-catolice, alte două școli de prestigiu: cea capitulară și seminarul episcopal. Până la jumătatea secolului al XVI-Iea, Alba Iulia și Cluj erau orașele din Transilvania unde se asigura pregătirea teologică a preoțimii.