Palatul de Justiție

PALATUL DE JUSTIȚIE

Numit „Palatul Justiției” în prima parte a existenței sale, clădirea a fost ridicată la începutul secolului al XX-lea, mai precis în anul 1908. O reușită estetică, dar și o prezență impozantă „palatul” a reprezentat un mare plus pentru peisajul arhitectural al orașului, altfel unul destul de modest. La vremea construcției, zona în care a fost amplasat palatul se numea Piața Széchényi (astăzi Piața Ion I.C. Brătianu), iar terenul a fost cumpărat de la Episcopia romano-catolică. Palatul are formă hexagonală, cu două curți interioare.

Planurile edificiului au fost realizate la Budapesta, de arhitectul Gester Kálmán.  Acesta a propus două variante, diferite în principal prin bogăția decorurilor fațadelor. Dintre acestea, a fost aleasă varianta mai simplă și mai echilibrată. Arhitectural și stilistic, clădirea este încadrată secessionismului (sau „secesiunii”), varianta germană a Art Nouveau-ului. De asemenea, curentul secessionist a avut particularități distincte pentru spațiul aflat sub influența vieneză. În linii mari, în arhitectură, secesiunea a însemnat forme armonioase, partial inspirate din clasicism și accent pe funcționalitate. În cazul palatului de la Alba Iulia, partea cea mai impresionantă este fațada sudică.

După darea în folosință a clădirii, aici au funcționat Tribunalul, Judecătoria Mixtă, Parchetul, Penitenciarul, Baroul, Cartea funciară și Comisia de Ocol pentru expropiere și împroprietărire. După reorganizarea administrativă din 1968 și reapariția Județului Alba, clădirea va fi folosită de instituțiile județului, inclusiv de Comitetul județean Alba al Partidului Comunist Român. Tot aici a funcționat și Primăria Municipiului Alba Iulia. După 1990, au rămas în acest edificiu Prefectura Județului Alba și Consiliul Județean Alba.

Mai multe evenimente importante pentru istoria orașului Alba Iulia au fost organizate aici, date fiind spațiile generoase ale clădirii: alegerea Consiliului Dirigent (adică a guvernului) al Transilvaniei în data de 2 decembrie 1918 și a delegației care urma să plece la București pentru a-i înmâna regelui Ferdinand decizia de unire a ardelenilor; desfășurarea Congresului Uniunii Foștilor Voluntari Români din anul 1925; în fine, istoria clădirii se leagă și de Revoluția din 1989, pe timpul acesteia clădirea fiind cel mai important obiectiv din oraș.

Consultant științific: Dr. Tudor Roşu, istoric