POARTA DE SUD A CASTRULUI ROMAN
După ocuparea Daciei de către armatele împăratului Traian, una dintre legiunile romane, a XIII-a Gemina, a fost adusă pe teritoriul orașului care a primit numele de Apulum. După o primă fază în care legiunea și-a construit un castru de lemn și pământ, a urmat ridicarea unui castru de piatră, în epoca lui Hadrian, castra stativa (permanent) care a trecut însă prin diverse refaceri în timpul împăraților următori. Fortificația era ridicată din blocuri paralelipipedice masive de piatră (opus quadratum), extrase din carierele de la Ampoița și Ighiu, situate la aproximativ 10 km nord-vest de Alba Iulia. Planul castrului respecta modelul obișnuit încă din perioada republicană pentru asemenea construcții, cu o formă patrulateră (de aproximativ 430×480 m la Apulum) și câte o poartă plasată pe fiecare latură, astfel: Porta praetoria, principală, la mijlocul laturii estice; Porta decumana, situată la mijlocul laturii opuse, vestice; Porta principalis sinistra, pe latura nordică, dar la treimea distanței spre est; Porta principalis dextra, dispusă simetric față de sinistra, pe latura sudică.
Această poartă din dreapta, dextra, este și singura care se păstrează, deși vestigiile rămase înfățișează doar o mică parte din aspectul de altădată și cam o treime din elevația ei de acum 18 secole.
Poarta propriu-zisă este flancată de două turnuri rectangulare masive, care aveau peste 8m înălțime. Deschiderea porții este de 12,35 m, având la mijloc un pilon care demarchează două intrări. Zidurile, de o parte și de alta, aveau înălțimea de 7m și grosimea de 2 m, cu o fundație de peste 2m. În fața porții se afla un șanț larg și adânc de 5-6 m, de formă trapezoidală inversată. Dincolo de poartă începea așezarea civilă, mai multe construcții ale perioadei fiind identificate în zonă.
Fiind plasată într-un spațiu neocupat de alte construcții, a fost, multă vreme, cel mai bine și mai intens cercetat sector al castrului roman. O mică parte din poartă a fost restaurată, pentru a oferi vizitatorilor o imagine mai coerentă asupra monumentului; blocurile de piatră noi sunt ușor de identificat după culoarea mult mai albă.
Consultant științific: Dr. Tudor Roşu, istoric
Cea mai vizibilă urmă a castrului de la Apulum este poarta de pe latura de sud, numită Porta pincipalis dextra. Este singura dintre cele patru porți ale castrului de formă patrulateră care a rămas până în zilele noastre. Obiectivul, de maximă importanță pentru istoria antică a spațiului românesc, este pus în valoare pe Traseul celor Trei Fortificații, amenajat în zona sudică și sud-estică a Cetății Alba Carolina. Vestigiile rămase înfățișează doar o parte din aspectul de altădată al Porții și cam o treime din elevația ei de acum 1800 de ani. Chiar și așa, este o mărturie vie a civilizației romane pe aceste meleaguri și vorbește despre o perioadă înfloritoare a anticului Apulum.
Porta principalis dextra face parte din categoria porţilor duble, iar în trecut era încadrată de două turnuri masive, care aveau peste 8 metri înălțime. Zidurile, de o parte și de alta, aveau înălțimea de 7 metri și grosimea de 2 metri.
Ce se ascundea dincolo de poarta sudică a castrului? Aici începea așezarea civilă. Drept dovadă sunt urmele construcțiilor din acea perioadă scoase la lumină de către arheologi.
Pentru a oferi vizitatorilor români și străini o imagine mai cât mai coerentă asupra Porții, restauratorii au recompus cu o eleganţă aparte blocuri de piatră de acum aproape două milenii cu cele mai noi, ușor de identificat după culoarea mult mai albă. Altfel spus, au adus în fața vizitatorilor o mărturie palpabilă a şederii la Apulum a vestitei Legiuni a XIII-a Gemina, singura legiune care a staționat în Dacia pe toată perioada ocupației romane.