Obeliscul „Horea, Cloșca și Crișan”

Statuia lui Mihai Viteazul

august 17, 2017

Monumentul Lossenau

august 17, 2017

OBELISCUL „HOREA, CLOŞCA ŞI CRIŞAN”

Unul dintre cele mai răsunătoare evenimente petrecute la Alba Iulia a fost execuția din 28 februarie 1785 a liderilor răscoalei din anul precedent, Horea și Cloșca. Pentru „tumulturile” provocate, modul de execuție ales a fost „frângerea cu roata”, unul dintre cele mai crunte prevăzute în Constituția tereziană. Evenimentul a fost important atât prin răsunetul pe care l-a iscat la vremea respectivă, cât și prin simbolistica pe care a câștigat-o ulterior, imaginea liderilor răscoalei transformându-se, din secolul al XIX-lea, în emblema suferinței, dar și a rezistenței românești din Transilvania. Și, în mod evident, abia după unirea din 1918, românilor transilvăneni li s-a deschis posibilitatea de a avea monumente dedicate eroilor lor.

Monumentul este amplasat în faţa Porţii a III-a, pe locul unde, până la 1937, anul inaugurării obeliscului, se afla un deal artificial de pământ cu scopul de a proteja Poarta principală a cetăţii de tirul direct al artileriei, în caz de asediu. Monumentul a fost ridicat, așadar, cu ocazia comemorării a 150 de ani de la execuția lui Horea și Cloșca, dar a fost terminat și dezvelit doi ani mai târziu față de cât a fost dorit inițial. Dezvelirea din 14 octombrie 1937 a reprezentat un eveniment de maximă importanță și interes public și s-a petrecut în prezența regelui Carol al II-lea, a fiului său, Mihai, care purta titulatura de „Mare Voievod de Alba Iulia”, precum și a numeroși oameni politici și de cultură ai vremii: prim-ministrul Gh. Tătărescu, președintele Senatului – Al. Lapedatu, președintele Camerei Deputaților – M.N. Săveanu, patriarhul României – Miron Cristea, mitropolitul Ardealului – N. Bălan ș.a.

Inițiativa și strângerea fondurilor necesare construcției au aparținut Societății „Astra”. Hotărârea de a construi monumental a fost luată încă din noiembrie 1932, iar acțiunea de colectare a fondurilor a fost demarată în februarie 1933. Colectarea a luat forma unei adevărate campanii naționale orientate în special pe școli, completată mai apoi de fonduri asigurate de guvern.

Obeliscul este opera sculptorului Iosif Fekete (1903-1979; elevul lui Dumitru Paciurea) sau „I. Negrulea”, așa cum apare inscripționat numele artistului pe soclul monumentului, în colaborare cu arhitectul Octavian Mihălțan.

Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan este considerat specific stilului Art Deco din România (la nivel universal, Art Deco a fost o mișcare artistică celebră a anilor ’20-’30; în acest curent se încadrează Clădirea Crysler din New York sau statuia „Cristos Mântuitorul” din Rio de Janeiro). Înălțimea monumentului este de 20 m de la treapta superioară până în vârf. Înălțimea (a fost pentru o vreme cel mai înalt monument de acest gen din România) și amplasarea îl fac să fie vizibil de la mare distanță.

În soclul obeliscului se află o celulă alegorică, simbol al represiunii și al suferinței capilor răscoalei. Deasupra ei se află un basorelief ce îi înfățișează pe conducătorii răscoalei, cu Horea în centru, Cloşca în dreapta sa şi Crişan în sânga sa. Cei trei se află în fața țăranilor înarmați, plasați în colțurile de jos ale scenei; trupurile țăranilor, împreună un cadru floral plasat în colțurile de sus conturează harta României Mari. Pe partea opusă a monumentului sau fațada estică este amplasată o statuie de mari dimensiuni a zeiței Victoria, înaripată și ţinând în mâna dreaptă o cunună cu lauri. O inscripție săpată în marmură la baza obeliscului anunță: „Smerită închinare lui Horea, Cloșca și Crișan”.

Consultant științific: Dr. Tudor Roșu, istoric

Obeliscul din piatră impresionează, în primul rând, prin înălțimea sa, de 20 de metri, ce-l face vizibil de la zeci de kilometri. Monumentul este amplasat în faţa Porţii a III-a a Cetății, pe un deal artificial de pământ ce, în trecut, trebuia să protejeze poarta principală a fortificației de tirul direct al artileriei, în caz de asediu.

Obeliscul a fost ridicat pentru marcarea a 150 de ani de la execuția lui Horea și Cloșca, conducătorii Răscoalei de la 1784. Prin dimensiuni şi calităţile sale artistice, monumentul trebuia să fie la înălţimea evenimentului comemorat.

Deși a fost finalizat cu o întârziere de doi ani, inaugurarea din 14 octombrie 1937 a fost un eveniment de maximă importanță și interes public și s-a petrecut în prezența regelui Carol al II-lea și a fiului său, Mihai, care purta la acea vreme titulatura de „Mare Voievod de Alba Iulia”.

Celula alegorică din soclul Obeliscului este un simbol al represiunii și al suferinței liderilor Răscoalei. Deasupra ușii de fier forjat de pe fațada vestică, pe o placă de gresie sunt sculptate, în relief, hotarele României Mari, iar în mijloc, figurile lui Horea, Cloșca și Crișan.

Pe fațada opusă, estică, Obeliscul are atașată o statuie de mari dimensiuni a zeiței Victoria, înaripată și ţinând în mâna dreaptă o cunună cu lauri, destinată celor trei lideri ai Răscoalei. Dacă ar fi să caracterizăm „Victoria” de la Alba Iulia, am putea spune că îmbină graţia feminină cu forţa ideii care a motivat înălţarea Obeliscului. O inscripție săpată în marmură la baza monumentului ne îndeamnă să-l privim ca pe o „Smerită închinare lui Horea, Cloșca și Crișan”.

Monumentul este caracteristic stilului Art Deco, curent artistic care îmbină motivele geometrice cu cele florale şi cu graţia liniei corpului uman. Putem spune că Obeliscul este dovada vie că un artist poate îmbina armonios idei istorice de o mare tensiune emoţională, cum sunt cele legate de Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, cu modernismul în artă. Obeliscul este opera arhitectului Octavian Mihălțan și a sculptorului Iosif Fekete. Sunt artiștii care i-au dat monumentului măreţia austeră a Apusenilor din apropiere.

Monumentul oferă trecătorilor prilejul de a trăi impresia vie că au în față, poate, cel mai important monument de for public, ridicat în ultimii 100 de ani în România.