FOSTUL SPITAL MILITAR
Până de curând, despre acestă clădire se putea spune, în mare, doar că este încadrabilă începutului de secol al XVIII-lea, că apare alături de un grup de case pe planul arhitectului Giovanni Morando Visconti din 1711 și că, prin portalul sobru de pe latura de nord, poate fi plasată, din punct de vedere arhitectural, în registrul barocului. Vreme de aproape 300 de ani clădirea a funcționat ca spital militar (garnizoana Alba Iulia a fost prima din Transilvania care a beneficiat de un astfel de așezământ), iar mai apoi ca spital de neuro-psihiatrie.
Cercetări recente au scos în evidență și alte lucruri, mai mult sau mai puțin spectaculoase. Forma actuală a clădirii i s-ar datora arhitectului Jeseph de Quadri, responsabil pentru mai multe lucrări din vecinătate (Biblioteca Batthyaneum și Institutul Teologic Romano-Catolic) dar și pentru conducerea șantierului cetății bastionare de la Alba Iulia după 1718. Denumită în documentele vremii „vechiul spital” sau „spitalul mic”, clădirea avea scopul de a-i adăposti și izola în timp scurt pe bolnavii de ciumă, în conformitate cu incidența ridicată a epidemiilor din prima jumătate a veacului al XVIII-lea. Un detaliu extrem de important al edificiului este acela că fațada de vest integrează zidul roman al castrului pe o lungime de 15 m și o înălțime de 4 m. Arheologii au lansat teoria că zidul este, de fapt, o refacere radicală din perioada de după retragerea aureliană (aprox. 270-275 d.Hr.), care a implicat și mutarea aliniamentului cu circa o jumătate de metru spre interior.
În prezent, în urma unui amplu proiect, bazat pe finanțare norvegiană, în acestă clădire funcționează un nou muzeu. Este vorba de „Museikon”, dedicat artei religioase, cu precădere prin valorizarea icoanei și cărții românești ca formă de expresie a spiritualității și creației populare. O parte consistentă a muzeului ilustrează icoana transilvăneană în multiplele ei dimensiuni, cu rădăcini, ramificații, evoluție, semnificații, școli și curente. Atelierele locale sunt cel mai bine reprezentate, prin „școala” de la Laz, cea de la Maieri, dar apar și piese de la Lancrăm, din Mărginimea Sibiului, din Mureș, Harghita etc. Colecția de carte adună 3600 de volume, dintre care două treimi sunt acoperite de cartea românească veche, adică tipărituri de până la 1830. Dintre acestea se remarcă Noul Testament tipărit la Alba Iulia în 1648, Biblia de la București -1688, Cazania lui Varlaam – Iași, 1643, Approbatae Constitutiones – 1653, Tetraevanghel slavo-român – Sibiu, 1551-1553 ș.a.
Consultant științific: Dr. Tudor Roșu, istoric
Clădirea a găzduit primul spital militar din România. Mai exact, vreme de aproape 300 de ani, clădirea a funcționat ca spital militar, iar mai apoi ca spital civil, de neuro-psihiatrie. Întorcându-ne la rolul său militar, trebuie să subliniem că garnizoana austriacă din Cetate a fost prima din Transilvania care a beneficiat de un astfel de așezământ. Aici erau adăpostiți și izolați bolnavii de ciumă, epidemie care a afectat și orașul Alba Iulia, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea.
Imobilul este situat în partea de vest a Cetății, în apropierea Catedralei Încoronării, pe strada Unirii, nr.3.
Cercetările arheologice recente au scos la iveală date care arată că locul are o importanță majoră, atât pentru Alba Iulia, cât și pentru Transilvania. Edificiul este unul medieval, ridicat pe structuri romane și care a suferit modificări majore în vremea habsburgilor. Pentru ca vizitatorii să înțeleagă importanța locului, elementele arhitecturale descoperite au fost puse în evidență. Într-una dintre încăperi, spre exemplu, își dau mâna toate cele trei epoci istorice amintite: blocurile de piatră romane sunt înglobate în zidul medieval, totul fiind acoperit de o boltă austriacă. Dacă ne întoarcem la romanitatea locului, fațada de vest integrează zidul roman de apărare al fostului Castru de la Apulum pe o lungime de 15 m și o înălțime de 4 m. Arheologii au lansat teoria că zidul este, de fapt, o refacere radicală din perioada de după 270-275 d.Hr., care a implicat și mutarea aliniamentului cu circa o jumătate de metru spre interior.
Forma actuală a clădirii i s-ar datora arhitectului Jeseph de Quadri, cel care a condus șantierul Cetății bastionare de la Alba Iulia, după 1718.
Fostul Spital militar a fost fost transformat recent în muzeu, sub denumirea de Museikon. Este primul muzeu de artă sacră din România și unicul, deocamdată. Colecția muzeului numără peste 5.600 de obiecte. O parte consistentă ilustrează icoana transilvăneană în multiplele ei dimensiuni, cu rădăcini, ramificații, evoluție, semnificații, școli și curente. Colecția de carte adună 3600 de volume, dintre care două treimi sunt acoperite de cartea românească veche, adică tipărituri de până la 1830. Tot aici sunt funcționale și ateliere de scriere și pictură, în care tehnicile de lucru sunt asemănătoare celor din vechime.
Destinația inițială, de spital militar, este adusă în atenția vizitatorilor. La subsolul clădirii a fost amenajată o încăpere în care sunt expuse instrumentar medical și manechine, cu trimitere la pacienții de acum trei secole, care își căutau vindecarea în Cetate.
Museikon va fi deschis publicului larg în toamna anului 2017.