Biserica ortodoxă „Sfânta Treime” Maieri II

BISERICA ORTODOXĂ „SFÂNTA TREIME” MAIERI II

Un monument cu o considerabilă încărcătură istorică, biserica din cartierul Maieri II este prima construită în Orașul de Jos pentru românii stabiliți în această zonă. Remarcabil este faptul că pentru înălțarea edificiului au fost folosite materiale provenite din complexul mitropoliei lui Mihai Viteazul. La începutul secolului al XVIII-lea, la debutul lucrărilor marii fortificații bastionare de la Alba Iulia, edificiile vechii mitropolii ortodoxe (devenită între timp sediu al Episcopiei Unite) se aflau în vecinătatea colțului de sud-est al cetății medievale. Acestea încurcau planurile pentru șantierul noii fortificații, care urmărea amenajarea unei lungi contragărzi ce acoperea inclusiv această zonă, astfel încât s-a luat decizia demolării complexului existent. Multe materiale, provenind și de la cimitirul care a existat pe lângă vechea mitropolie, au fost reutilizate la noua biserică ridicată în zona Maieri II, la marginea orașului după configurația lui din secolul al XVIII-lea. În fapt, distanța între vechea și noua biserică era una mică, de vreo 300 m.

Edificiul a fost ridicat rapid, între anii 1713-1715, cu banii primiți ca despăgubire de la autorități, pentru demolarea vechiului complex (1300 florini). Până în anul 1720, noua biserică a îndeplinit funcția de sediu al Episcopiei Greco-Catolice. Tot aici a fost reînhumat mitropolitul Atanasie Anghel, cel care a condus destinele bisericii românești din Transilvania la momentul îmbrățișării greco-catolicismului. Osemintele acestuia au fost dezgropate recent și duse la Blaj. Remarcabil este și faptul că pe lângă biserică a funcționat prima școală primară din Alba Iulia cu predare în limba română (1760). De asemenea, corul bisericii a avut o prodigioasă activitate în secolul al XIX-lea și prima parte a secolului XX, organizând diferite evenimente culturale, inclusiv reprezentații de teatru.

Mică și întunecoasă inițial, biserica a mai fost înălțată și mărită ulterior, ultima dată la mijlocul secolului al XX-lea. Planul este de biserică sală cu absidă decroșată, semicirculară la interior și poligonală la exterior. Turnul-clopotniță baroc este supradimensionat, mai înalt decât lungimea corpului bisericii. Accesul în turn se face printr-o scară plasată în grosimea zidului. Un clopot din anul 1620 se află printre elementele de top care pot fi văzute la această biserică. În fațada turnului este vizibilă o piatră de mormânt aparținând jupâniței Ana de Hunedoara (m. 1622), care a fost probabil preluată din vechiul cimitir mitropolitan și reutilizată în noua construcție. De asemenea, în zidul bisericii sunt vizibile blocuri masive de calcar, despre care se poate considera că provin, la origine, din vechiul castru roman, refolosite în mai multe rânduri de-a lungul secolelor. Impresionează și motivul dinților de ferăstrău, realizat din cărămidă și vizibil pe mare parte din perimetrul exterior al navei bisericii, un motiv care atestă influența arhitecturii de la sud de Carpați asupra edificiilor de cult transilvănene.

Pictura bisericii a fost realizată de Iosif Ieromonahul, venit din Țara Românească, pe cheltuiala unui anumit Bucur Spinare. Pictura actuală datează din anii 50 ai secolului al XX-lea, însă există câteva zone unde pictura de secol XVIII este vizibilă; cea mai mare astfel de zonă o reprezintă timpanul corului, unde este reprezentată scena sinodului ecumenic de la Niceea. Cristelnița de piatră, un element specific lăcașurilor catolice, are o inscripție în latină care amintește de magistrul corăbier Andreas David din Partoș, cu datarea 1786.

În curtea bisericii se mai află un bust al lui Mihai Viteazul, element de dată recentă dintre tot ce acest lăcaș are de oferit vizitatorilor.

Consultant științific: Dr. Tudor Roșu, istoric