Biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” – Lipoveni

BISERICA ORTODOXĂ „ADORMIREA MAICII DOMNULUI” – LIPOVENI

Cartierul nordic, dinspre centru, al vetrei orașului din secolul al XVIII-lea poartă denumirea de Lipoveni. Aici a fost ridicată și biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” în primele decenii ale veacului al XVIII-lea, când vatra orașului Alba Iulia a fost mutată de autoritățile austriece pe latura de răsărit a cetății. Tot în acest secol au fost ridicate și celelalte biserici românești, din cartierul Maieri, tot în afara cetății.

Totuși, în nișa situată deasupra intrării în biserică sunt inscripționați anii 1690-1691, însă mențiunea apărea într-o pisanie ulterioară prea puțin credibilă. De altfel, biserica, precum nici alte edificii, nu apar pe harta amănunțită a orașului realizată de arhitectul cetății, Giovanni Morando Visconti, la anul 1711. Apare însă în reprezentările cartografice începând din 1752, dar data inaugurării sale trebuie trasă ceva mai jos.

Biserica a constituit și scena unor dispute între ortodocși și greco-catolici. Aici s-a ținut, în 14-18 februarie 1761, Sinodul ortodocșilor din Transilvania, convocat de Sofronie de la Cioara, cel care a condus în anii respectivi o mișcare de revigorare a ortodoxiei, ce pierduse teren în favoarea greco-catolicismului. Din acest motiv, un bust al călugărului se află în curtea bisericii, fiind inaugurat mai recent. De fapt, sinodul de la Alba Iulia a fost întrunit spre sfârșitul mișcării lui Sofronie, la scurtă vreme după aceea călugărul fugind în Țara Românească. Represaliile autorităților au fost dure împotriva așezămintelor ortodoxe și a credincioșilor care refuzau unirea religioasă, prin armatele generalului Adolf von Buccow, trimis să „corecteze” efectele mișcării lui Sofronie.

Totuși, biserica a fost una greco-catolică până în anul 1948, când a devenit ortodoxă, odată cu desființarea de către autoritățile comuniste a acestei confesiuni.

Mai multe refaceri au transformat biserica încă din secolul al XVIII-lea: zidurile au fost supraînălțate, bolțile au fost reconstruite, naosul a fost unit cu pronaosul, s-au construit contraforți și a fost adaugat un turn-clopotniță masiv, contrastând cu corpul bisericii. Pictura vizibilă astăzi este mai târzie, din anii 1957-1958.

Din zestrea bisericii fac parte, printre altele, o spectaculoasă candelă de argint datată în anul 1736 și una din anul 1766, având gravate numele și blazonul lui Ioan Dragoș de Thurna, un personaj interesant înnobilat de împărăteasa Maria Tereza în anul 1742 și care a fost și principal contribuabil la ridicarea edificiului. De asemenea, în curtea bisericii se găsesc monumente funerare vechi, cu inscripții în chirilice, din veacul al XVIII-lea. O altă particularitate este prezența pe peretele exterior a unei picture, caz mai rar întâlnit la bisericile ortodoxe ale perioadei.

Un alt monument recent adăugat în curtea bisericii, în afară de cel amintit dedicat lui Sofronie din Cioara, amintește de românii căzuți în timpul Revoluției din 1848-1849.

Consultant științific: Dr. Tudor Roșu, istoric