Biserica de lemn „Învierea Domnului”

BISERICA DE LEMN „ÎNVIEREA DOMNULUI”

Una dintre cele mai frecventate biserici din Alba Iulia este cea cu hramul „Învierea Domnului”, un lăcaș cu o evoluție extrem de interesantă, în două faze distincte: una istorică, ținând de primele secole ale existenței bisericii, respectiv una modernă, pornind de la reamplasarea și reamenajările acesteia. Astfel, se consideră îndeobște că biserica a fost construită în anul 1769, în satul Brăzești, comuna Sartăș (în prezent sat ce aparține orașului Baia de Arieș), județul Alba. În anul 1991, biserica a fost strămutată în cartierul Cetate din Alba Iulia, pe amplasamentul actual.

Prima slujbă a avut loc chiar de Paști, în anul 1992. Sfințirea noului lăcaș a avut loc însă în data de 16 august 1993, când biserica a primit și hramul de „Sfântul Cuvios Antonie cel Mare”.

Dintre artiștii care au contribuit la înfrumusețarea lăcașului, memoria pisaniei îi reține pe meșterii lemnari Ioan Aloman și Dumitru Bârlea; pe meșterul Virgil Armanu, sculptorul catapetesmei; pe autoarea picturii (realizată între 1996-2000), sora Viorica Crețu de la Mănăstirea Prislop, ucenică a faimosului Arsenie Boca, cel supranumit „Sfântul Ardealului”. Tot de Mănăstirea Prislop se leagă și numele egumenei Zamfira Constantinescu, cea care a contribuit la mutarea bisericii la Alba Iulia. O nouă sfințire a avut loc în data de 20 februarie 2000. De la început, toate aceste lucrări au fost coordonate de preotul paroh Simion Todoran.

În curtea bisericii au mai fost ridicate altarul de vară și sediul Fundației Ortodoxe Ieromonah Arsenie Boca.

Consultant științific: Dr. Tudor Roșu, istoric